-
O barcă care nu plutește și un dovleac despre facerea lumii Jurnal peruan - epilog
După ce ne-au instruit cum stă treaba cu insulele lor plutitoare de pe lacul Titicaca, binevoitoarele noastre gazde din comunitatea uros ne-au poftit să aruncăm un ochi prin casele lor mititele de stuf. Iar apoi pe păturicile întinse în fața lor. Ne așteptau acolo o grămadă de suveniruri meșterite chiar de ei pentru turiști veniți de peste mări și țări: bărcuțe de stuf ca cele ce pluteau pe lac, căsuțe în miniatură, fețe de pernă sau pături ce povesteau în culori vii legende necunoscute nouă. Inițial am vrut să sar peste această fază mercantilă dar m-a atras irezistibil o păturică aflată oarecum excentric față de punctul de maxim interes, unde…
-
Lima Jurnal peruan - capitolul 12
Lima, capitala Peru-ului, cel mai mare oraș al țării și unul dintre cele mai importante din America Latina a fost surghiunit în excursia noastră pe ultimul loc. L-am vizitat în mare grabă, într-o jumătate de zi, ca și cum nu ar fi avut nimic de oferit. E drept, pe de o parte și-a meritat soarta pentru că ne-a chinuit cu un trafic infernal. Am rămas cu impresia că jumătate din timpul ce i-a fost acordat l-am petrecut în autocar așteptând să se deblocheze traficul. Cu toate astea cred totuși că ar fi meritat o mai mare atenție. Hotelul nostru era amplasat în Miraflores, un cartier rezidențial și comercial de lux,…
-
Machu Picchu Jurnal peruan - capitolul 11
Mi-a plăcut Machu Picchu la nebunie, cred că își merită cu vârf și îndesat locul printre cele șapte noi minuni ale lumii și cel de pe listele Patrimoniului Mondial UNESCO. Fiind atât de cunoscut și de popularizat ai zice că nu-ți mai poate oferi nici o surpriză. Și totuși, privindu-l așezat în șaua aceea de munte, ieșind încetișor dintre nori, misterios și complet indescifrabil pentru mine, mi s-a părut minunat. Până și introducerea mi-a plăcut, un drum de vreo 9 km făcuți cu autobuzul, ce șerpuia abrupt prin mijlocul unei păduri tropicale. Cam necăjit și îngust drumul acela dar oferea priveliști spectaculoase spre valea Urubamba. Am ajuns la poarta de…
-
Aguas Calientes Jurnal peruan - capitolul 10
În Ollantaytambo ne-am despărțit temporar de autocarul nostru cel de toate zilele și de bravul șofer care ne-a purtat de-a roata prin sudul Peru-ului. Pentru a ajunge la Machu Picchu a trebuit să luăm trenul până într-o localitate denumită oficial Machu Picchu Pueblo dar care este cunoscută mai degrabă sub numele de Aguas Calientes. Îmbarcarea în tren a fost aproape la fel de complicată ca și cea din trenul spre Tibet, din motive cu totul diferite totuși. Înainte de-a urca în tren a trebuit să prezentăm la control pașaportul și biletul de tren ce era însemnat cu datele noastre de identificare. De când Machu Picchu a devenit una dintre cele…
-
Pisac Jurnal peruan - capitolul 9
Din cine știe ce motive, necunoscute mie, organizatorii excursiei noastre au ales să neglijeze Valea Sacră a incașilor. S-or fi gândit poate că lungesc prea mult excursia dacă mai adaugau una, două zile sau poate s-au gândit că ne-au dat o porție suficient de mare de ruine incașe și nu riscau să ajungem la saturație. În ziua petrecută printre ruinele incașe de lângă Cusco am străbătut Valea Sacră cu autocarul, din Pisac până în Ollantaytambo dar în fugă și fără să vizităm vreun loc de interes arheologic. Valea aceasta Sacră este o fâșie de pământ fertil, lată de aproximativ 1km, ce se întinde de-a lungul râului Urubamba, între orașele și…
-
Cusco Jurnal peruan - capitolul 8
Dulce, acru, bea săracu … cam așa și eu în Cusco, capitala andină a Peru-ului. Până să ajung aici am scăpat din fericire de problema aclimatizării așa că m-am putut plimba liniștită prin oraș, în ciuda celor 3.400m altitudine. Mi-au plăcut mult străzile înguste și uneori cam abrupte, piațetele mai mari sau mai mici, bisericile împrăștiate peste tot și în special balcoanele clădirilor, frumos sculptate și vopsite uneori multicolor. Mi-a plăcut și atmosfera de vacanță ce părea a pluti prin oraș datorată, probabil, mulțimii de turiști de pe străzi și localnicilor ce se învârteau prin jurul lor. Toate aceste lucruri le-am trecut la categoria dulce. Partea acră a problemei a…
-
Ruta del Sol Jurnal peruan - capitolul 7
Ziua ce-a urmat am petrecut-o pe un drum botezat de companiile de turism ale zilelor noastre Ruta del Sol. Am pornit din Puno dis de dimineața și am luat-o spre nord, cale de vreo 400km, până am ajuns în Cusco, seara târziu. N-a fost chiar atât de obositor pe cât mă așteptam din pricina pauzelor lungi dar nu prea dese pe care le-am făcut. Nu știu la ce s-or fi gândit cei care au botezat drumul așa, Ruta del Sol, dar mie mi s-a înșurubat în cap ideea că pe-aici trebuie să fi trecut Manco Capac, strămoșul oficial al incașilor, în călătoria lui fondatoare ce-a pornit de pe țărmul lacului…
-
Puno și lacul Titicaca Jurnal peruan - capitolul 6
Iată-mă ajunsă și în cel mai înalt oraș de pe traseul nostru peruan, în Puno, la 3.800m. Din fericire corpul meu se obișnuise oarecum cu altitudinea, nu mă mai sâcâia durerea de cap, dar tot gâfâiam la fiecare pas. Drept urmare am decis să urmez indicațiile lui Roger care ne-a arătat o stradă lungă și dreaptă din preajma hotelului și ne-a sfătuit să ne plimbăm doar de-a lungul ei, era numai bună pentru turiști. Asta am și făcut, în general, m-am învârtit îndeosebi între Plaza de Armas și Parcul Pino. Am avut câteva tentative de-a ieși de pe traseu dar nu mi s-a părut deloc interesant așa că am renunțat…
-
Canionul Colca Jurnal peruan - capitolul 5
Din Arequipa am continuat drumul spre est, către Potosi, orașul aflat lângă vestitele mine de aur și argint ce i-au îmbogățit pe spanioli. N-am ajuns până acolo, ar fi trebuit să trecem granița în Bolivia, ci ne-am oprit în Puno, pe malul Lacului Titicaca. Dar isprava asta nu am realizat-o într-o singură după-amiază ci într-o zi și jumătate, pentru că am cotit-o la un moment dat spre Canionul Colca. După ce-am părăsit Arequipa șoseaua a început să urce vertiginos printre munți înverziți și plini de cactuși. M-am bucurat întrucâtva c-am scăpat de pustiul de pe coastă dar tot îmi lipseau pădurile de-acasă. La un moment dat am părăsit șoseaua ce…
-
Arequipa Jurnal peruan - capitolul 4
Ziua cea mai lungă din Peru, declarată așa doar pentru c-am petrecut-o înțepenind în autocar, am încheiat-o în Arequipa, un oraș aflat departe de coastă, pe care l-am declarat un soi de poartă de intrare în Anzii Cordilieri. Am ajuns cam târzior, ca de obicei, mult după ora în care se stinge cheful meu de explorare. Ce să fac, asta sunt, am obiceiul să mă culc odată cu găinile și mă scol odată cu cocoșii. A doua zi însă, dis-de-dimineață, am dat o tură prin oraș profitând de străzile pustii. N-am ajuns prea departe, doar în centrul istoric înscris pe lista monumentelor UNESCO. Mai târziu m-am învârtit tot pe aceleași…
-
Carretera Panamericana-Ruta nacional 1 Jurnal peruan - capitolul 3
Autostrada Panamericană este o vastă rețea de drumuri care se întinde pe aproximativ 30.000 de kilometri, de-a lungul ambelor Americi, din Alaska și până în Țara de Foc. Este recunoscută ca fiind cel mai lung drum din lume și leagă între ele multe țări. Este un proiect foarte ambițios dar încă nefinalizat, pe ici pe colo mai lipsesc secțiuni din ea. Sunt curioasă însă care se va termina prima, Panamericana sau A1 de la noi. În Peru Panamericana este completă, pornește de la granița cu Ecuador și coboară spre sud, menținând aproape tot timpul linia coastei, până la granița cu Chile, cale de peste 2500 km. Nu este o autostradă…
-
Nasca Jurnal peruan - capitolul 2
Drumul din Paracas până în Nasca a durat mai mult de trei ore și ne-a purtat printr-un peisaj de-a dreptul dezolant, doar nisip și piatră seacă. În această porțiune șoseaua părăsește coasta, Pacificul dispare din raza vizuală și ai impresia că ai nimerit într-un loc în care n-a mai căzut strop de apă de foarte mult timp. Te și întrebi cum de-au putut dezvolta oamenii o civilizație într-un deșert atât de arid. În zilele noastre istoricii au numit acea civilizație Cultura Nasca și o consideră urmașa directă a celei botezată Paracas. Specialiștii o apreciază pentru ceramica ei, pentru țesăturile frumoase găsite în morminte și pentru puquios – un impresionant sistem…
-
Paracas – Islas Ballestas Jurnal peruan - capitolul 1
Ar fi trebuit să aterizăm în Lima pe la ora opt seara dar n-a fost să fie. Cele trei ceasuri petrecute în avion, la Paris, în așteptarea remedierii defecțiunilor la instalația electrică, a făcut imposibilă o eventuală recuperare a întârzierii și a omorât din fașă gândul de-a explora nițel orașul pe înserat. În ciuda cozii cam măricele, formalitățile de intrare în țară au decurs repede și fără probleme. M-a surprins plăcut nenea de la ghișeul de control al pașapoartelor, n-a fost deloc morocănos, nici plictisit ci m-a întâmpinat surâzând, de parcă eram prieteni vechi. Întrebările acelea care se pun câteodată prin vămi … cât ai de gând să stai în…
-
Peru Jurnal peruan - cuvânt înainte
În sfârșit i-a venit rândul lui Peru, pământul abundenței dacă e să ținem cont de sensul denumirii în limba quechua a incașilor, un locșor în care doream să ajung de foarte multă vreme. Cu toate că mai am multe de descoperit în Asia m-am hotărât să o abandonez deocamdată și să mă îndrept în direcție opusă, spre Americi. A trebuit să iau și o piatră (imaginară) în gură. A fost pentru prima oară în viața mea când am pus piciorul pe pământ american. Pe la mijlocul lui martie am pornit așadar spre Peru, într-un circuit organizat de DAL Travel. Drumul până acolo a fost cu oareșice peripeții. Am zburat cu…
