Gerald Malcolm Durrell – Cărți despre Corfu

Gerald „Gerry” Malcolm Durrell (7 Ianuarie 1925 – 30 Ianuarie 1995) a fost un naturalist, autor și prezentator de televiziune britanic. A fost un reputat cercetător în domeniul știinţelor naturale, un militant pentru protecția mediului înconjurător şi pentru protejarea speciilor pe cale de dispariţie. A fondat „Durrell Wildlife Conservation Trust” și „Durrell Wildlife Park on the Channel Island of Jersey” în 1959. A scris numeroase cărți bazate pe viața lui de mare iubitor și colecționar de animale. A fost fratele mai mic a scriitorului Lawrence Durrell.

În palmaresul meu de cititor intră doar două dintre cărțile lui.

My Family and Other Animals (Corfu Trilogy, #1)My Family and Other Animals by Gerald Durrell
My rating: 5 of 5 stars

Aș fi fugit în Corfu atunci, pe loc, chiar după ce-am citit ultima pagină. Cartea m-a vrăjit, mi-a adus o bucățică de copilărie înapoi. M-a umplut de invidie pentru libertatea lui Gerry de-a hălădui în voie pe dealuri arse de soare, pentru personajele interesante cu care s-a intersectat. Personaje cu două, patru, o mulțime de picioare …
„Familia mea și alte animale” a apărut și în limba romană, dar eu nu am găsit pentru a arăta aici ediția veche pe care o am acasă. Cartea e prima din cele trei scrise de Gerald Durrell despre timpul petrecut în Corfu pe când era copil, câțiva ani magici de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Personajele principale sunt locuitorii necuvântători ai insulei, gângănii, broaște testoase, păsăret, după care urmează familia, prietenii, vecinii.
Păcat că magia acelei vieți a dispărut demult.

Birds, Beasts and Relatives (Corfu Trilogy #2)Birds, Beasts and Relatives by Gerald Durrell
My rating: 4 of 5 stars

„Păsări, lighioane și rubedenii” e continuarea poveștii trăite de Gerald în insula Corfu. Deși și-a mai pierdut din suflu, tot mi-a făcut plăcere să o citesc (în limba română și de data aceasta).

Mai există o a treia carte „Grădina zeilor” care, împreună cu cele pomenite deja formează Trilogia Corfu. Nu știu dacă a apărut sau nu la noi, eu nici nu am văzut-o prin librării, nici nu am citit-o. Mă așteaptă însă pe Kindle.

Povestea începe când familia Durrell hotărăște să înlocuiască mohorâta Anglie cu însorita Grecie și se mută cu mic cu mare în Corfu. Am făcut cunoștință rând pe rând, cu Margo, Larry și Leslie frații micului (pe atunci) Gerry, cu Mama, cu Spiro, grecul ce i-a adoptat pe loc din momentul în care au ajuns pe insulă, și nu în ultimul rând cu Roger câinele familiei. Am savurat alături de ei parfumul special al insulei, m-am distrat copios de pățaniile trăite de personajele principale. Am stat și eu cu sufletul la gură pe măsură ce Gerry descoperea fauna infinită din jur, îndrumat cu tact și dragoste de prietenul său, doctorul Theodor Stefanides.

Am aflat poveștile omului cu gândaci de trandafir, a șopârlei Geronimo și a călugăriței Cecilia, povestea Coțofenelor , a țestoasei Ahile, a bufniței Ulise, a porumbelului Quasimodo și a altor multe personaje necuvântătoare.

Cele două cărți îți transmit nostalgia unei copilării fericite și dorința de a merge și vedea cu ochii tăi insula în care se pot face atâtea descoperiri minunate.

Să-i dau cuvântul și autorului.

… Un vânticel ușor, cald și molatec ca o lăbuță de pisoi, mângâia barca. Kralefsky, cu capul dat pe spate și ochii lui mari, înlăcrimați, cânta spre cerul de un albastru profund, tremurând de stele.

Departe, în strâmtoarea dintre Corfu și continent, întunericul era brăzdat și presărat cu luminițele bărcilor de pescuit. Părea că o bucățică din Calea Lactee căzuse în mare. Incet, luna s-a ivit de după carapacea munților Albaniei, mai întiâi roșie ca soarele, trecând apoi în arămiu, la galben și la urma la alb. Micuțele lanterne de vânt din largul mării luceau ca mii de solzi de pește.

Aerul cald, vinul și frumusețea melancolică a nopții m-au umplut de o tristețe delicioasă. Insula, strălucitoare și prietenoasă, plină de taine, familia și animalele mele ce mă înconjurau și, de asemeni, bunii noștri prieteni. Chipul bărbos al lui Theodore profilat în lumina lunii, lipsindu-i doar coarnele ca să arate ca zeul Pan, Kralefsky, ce plângea acum de-a binelea, ca un pitic negru jelindu-si izgonirea din țara zânelor, Spiro cel încruntat cu fața lui arsa de soare, și glasul care-i vibra ca un milion de bărzăuni din timpul verii …

Acum, mă gândeam eu, ne îndreptăm spre iarnă, dar curând veni-va iarăși primăvara, cea proaspătă și luminoasă, strălucind ca un sticlete, iar apoi vara, cu zilele ei lungi, fierbinți, aurii ca narcisa.

Legănat de vin și de pulsațiile, ca de inimă, ale motorului, legănat de noaptea calda și de cântec, am adormit, iar barca ne-a purtat prin apa liniștită spre insula noastră și zilele minunate ce nu aveau să vină.

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.