Aswan este un oraș situat în sudul Egiptului, la aproape 1000km depărtare de Cairo. În antichitate se numea Swenett și marca granița Regatului de Sus cu Nubia. E așezat în dreptul primei cataracte a Nilului, adică ultima dacă e să pornim de la izvoare. De aici și până în deltă ambarcațiunile pot pluti la vale nestingherite.
Am ajuns în Aswan după un zbor de o oră din Cairo și prima impresie a fost c-am nimerit în altă țară. Nici urmă de gunoaiele din restul țării, se pare că primarul de aici își face treaba în mod exemplar. În Aswan ne-am îmbarcat pe vaporul de croazieră care, în următoarele două zile, avea să ne poarte pe Nil în jos până la Luxor.
Prima zi însă a fost folosită pentru a face câteva vizite în oraș.
Barajul de la Aswan
Prima vizită a fost la barajul de la Aswan. De fapt sunt două baraje aici. Primul, mai mic, a fost construit de englezi între 1898 și 1902. Cel de-al doilea, Marele Baraj, a fost construit între anii 1960 și 1970 de egipteni cu ajutor substanțial primit de la URSS.
Marele baraj e imens. Are 4000m lungime, 980m lățime la bază și 40m lățime în vârf și e înalt de 111m. Rezervorul său, numit lacul Nasser, e deasemenea imens. Are 500km lungime, ajungând până în Sudan și o lățime maximă de 35km. Construcție faraonică, ce să mai vorbim.
Avantajele construirii acestui baraj au fost: un mai bun control asupra revărsărilor Nilului, fapt ce a dus la o îmbunătățire a producției agricole și a modului în care se fac irigațiile; producerea de energie electrică; o îmbunătățire a traficului fluvial pe Nil, datorită posibilității de a controla debitul râului.
La dezavantaje am putea enumera: relocarea a cel puțin 100.000 de oameni, în special nubieni ale căror sate stau acum pe fundul lacului; inundarea multor terenuri agricole și a unor situri arheologice și temple ale egiptului antic; o creștere a salinității solului; erodarea țărmurilor din nord, în delta Nilului; renunțarea la sedimentele cărate de Nil, un îngrășământ natural ce acum au fost înlocuite cu chimicale. Acum sedimentele astea se adună în lacul Nasser diminuându-i capacitatea.
Dar una peste alta, egiptenii sunt tare mândrii de barajul lor.
Obeliscul neterminat
A doua vizită am făcut-o la Obeliscul Neterminat, cel mai mare obelisc antic cunoscut dar care n-a mai fost scos din carierele de piatră din care a fost cioplit. Am ajuns aici în miezul zilei și a trebuit să urcăm un delușor pe o temperatură de vreo 50 grade Celsius. Grea misiune.
Comanditarul acestui obelisc a fost faraonița Hatshepsut. Se presupune c-ar fi trebuit să facă pereche cu cel ridicat de ea în templul Karnak. Obeliscul neterminat este cu aproape o treime mai mare decât orice obelisc egiptean ridicat vreodată. Dacă ar fi fost terminat, ar fi măsurat în jur de 42m înălțime. Din păcate au apărut fisuri în granit și a fost abandonat.
Insula El Nabatat
Următorul punct pe ordinea de zi, o vizită pe insula El Nabatat, situată în spatele unei alte insule Elephantine pe care sunt construite ceva hoteluri. Am ajuns aici cu o felucă tradițională pentru a face o plimbare prin parcul dendrologic al lordului Kitchener ce e transformat în zilele noastre în Grădina Botanică din Aswan.
Am avut parte de-o plimbărică lejeră, la umbra unor arbori bătrâni și de priveliști minunate spre dunele de nisip de pe malul Nilului.
A urmat o excursie cu barca care ne-a dus în sus pe Nil până într-un sat nubian. Pe drum am mai zărit câte ceva.
Mausoleul lui Aga Khan
Primul punct de interes a fost mausoleul lui Aga Khan, construit pe malul de vest al Nilului, nu departe de insula lordului Kitchener. Aici e înmormântat Sir Sultan Muhammed Shah, care a murit în anul 1957, cel de-al 3-lea Aga Khan adică cel de-al treilea imam al musulmanilor șiiți Nizari Ismaili, probabil un soi de sectă aparte.
Există și o poveste romantică legată de acest mormânt. Se spune că soția franțuzoaică a lui Aga Khan, care și-a dus zilele într-o vilă situată nu departe de mausoleu, obișnuia să depună în fiecare zi un trandafir pe mormântul soțului său. Obiceiul e păstrat și în ziua de azi.
Mausoleul putea fi vizitat până nu demult. Dar din pricina obiceiurilor barbare ale turiștilor ce nu respectau mormântul, a fost închis publicului.
Prima cataractă a Nilului
Am trecut cu bine și prin prima cataractă a Nilului, în ciuda bolovanilor întâlniți în cale.
Am trecut și pe lângă hotelul Old Cataract, construit în anul 1899 de Thomas Cook pentru a primi protipendada englezească ce călătorea în Egipt, dar nici un Churchill nu picta printr-un balcon și nici o Agatha Christie nu ne-a făcut cu mâna.
Satul nubian
Tradițional, Nubia era un tărâm ce se întindea de la prima cataractă până la confluența dintre Nilul Alb și cel Albastru, undeva la sud de actuala capitală a Sudanului, Khartoum. A fost locul unde a apărut cultura Kerma, una dintre primele civilizații ale Africii. Tot aici a existat Regatul Kush, cel care a cucerit Egiptul și i-a dat cea de-a 25a dinastie. Ținuturile nubienilor erau bogate în aur. Aida a lui Verdi era o nubiană get-beget.
Nubienii sunt un popor aparte, mai negricioși, vorbitori ai unei limbi diferite de arabă. I-am văzut la ei acasă în satul pe care l-am vizitat. După debarcarea din vaporaș am fost poftiți în casa familiei Rabih unde am fost tratați cu un păhărel din nelipsitul Karkadé, ceaiul de hibiscus și unde am putut căsca gura la o casă nubiană.
Casele acestea nubiene sunt făcute din pământ și sunt pictate în culori vii, albastru sau portocaliu. Pe jos era nisip. În loc de acoperiș aveau un soi de boltă. În mijlocul casei trona un fel de cadă în care se aflau doi crocodili vii. Animalele astea de casă fac parte din tradiție. Crocodilul de Nil a fost venerat încă pe vremea faraonilor, era zeul Sobek al răului, al invidiei și al războiului. Pe vremuri era mumificat și ținut la mare cinste. Acum e doar împăiat și atârnat deasupra ușii pe post de amuletă împotriva răului.
N-am priceput prea bine ce căutau acei crocodili vii în casă, poate erau ținuți acolo doar de dragul înspăimântării turiștilor. O altă explicație posibilă ar fi lipsa acestor viețuitoare în imediata vecinătate. Am înțeles că în zilele noastre nu mai există crocodili în Nil, au fost cu toții exilați în lacul Nasser. Satul acesta fiind situat pe Nil, probabil nubienii nu și-au mai putut face rost așa ușor de amulete și au preferat să le crească pe lângă casă.
N-am zăbovit prea mult în casa familiei Rabih, am preferat să ne plimbăm puțin prin sat. Câteva doamne și domnișoare însă s-au lăsat ademenite și și-au făcut mici tatuaje cu henna pe mâini, desenate de doamnele casei. Erau frumoase.
Sprea seară am ajuns înapoi la vaporul nostru. A doua zi urma s-o luăm la vale, spre Luxor.
Fii primul care comentează