O barcă care nu plutește și un dovleac despre facerea lumii Jurnal peruan - epilog
După ce ne-au instruit cum stă treaba cu insulele lor plutitoare de pe lacul Titicaca, binevoitoarele noastre gazde din comunitatea uros ne-au poftit să aruncăm un ochi prin casele lor mititele de stuf. Iar apoi pe păturicile întinse în fața lor. Ne așteptau acolo o grămadă de suveniruri meșterite chiar de ei pentru turiști veniți de peste mări și țări: bărcuțe de stuf ca cele ce pluteau pe lac, căsuțe în miniatură, fețe de pernă sau pături ce povesteau în culori vii legende necunoscute nouă. Inițial am vrut să sar peste această fază mercantilă dar m-a atras irezistibil o păturică aflată oarecum excentric față de punctul de maxim interes, unde stăteau cuminți doi bătrânei. Am ales până la urmă o barcă mică din trestie, despre care aflasem din prezentare că e model „pleacă doi și se întorc trei” și un mate burilado, un dovleac uscat sculptat cu o legendă cosmogonică.
Bătrânelul vorbea mult și bombănea cu plăcere. Folosea limba spaniolă din fericire așa că înțelegeam aproape tot. Se pare că telenovelele urmărite în tinerețe au fost o investiție mai serioasă decât credeam. Mi-a arătat palmele lui mari, bătucite de muncă, certând parcă bărcuțele cele mici pe care le ochisem eu și degetele lui groase care se chinuiau să le împletească. Cele mari nu-mi fac atâtea probleme zice el. Ce folos, acelea erau mult prea voluminoase pentru bagajul meu. Apoi s-a apucat sa-mi povestească legenda de pe dovleac.
Bătrânica lui, în schimb, nu vorbea deloc. Ținea de banii ce-i întinsesem cu o îndârjire care nu era deloc zgârcenie, ci mai degrabă grijă. Aveam doar bancnote mari. Ea nu prea avea chef să-mi dea rest. M-au îmbiat să mai iau ceva de pe păturica lor și eu m-am lăsat convinsă ușor, cu un entuziasm complice. Sunt sigură că am plătit de vreo trei ori mai mult decât valorau obiectele acelea dar am făcut-o cu cea mai mare plăcere.
Și uite-așa m-am ales cu un suvenir peruan cules din vârful lumii. O barcă care nu plutește și un dovleac despre facerea lumii.
Ei au rămas cu o bancnota întreagă.
Toată lumea a fost mulțumită.
AncaHM
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !
