Via Crucis

Drumul Crucii (sau Via Crucis sau Via Dolorosa) cel din copilăria mea are gust de amintire frumoasă. Obișnuiam pe-atunci să mergem cu toții, bunici, copii, nepoți, la iarbă verde în mai toate duminicile când vremea frumoasă ne îndemna să ieșim din casă, cu coșurile îndesate cu bunătăți și plini de bună dispoziție. Una din destinațiile noastre preferate era Mănăstirea Maria Radna. Ce mult îmi plăcea târgul cu jucărioare din fața bisericii… Intotdeauna căpătam și eu un dar, o minge de hârtie umplută cu rumeguș legată de un elastic, de făceam mare mizerie când se spărgea, vată de zahăr, un fluier de lemn sau unul ceramic din acelea pe care mai întâi le umpleai cu apă și apoi suflai, luându-te la întrecere cu păsările pădurii. Ce bine mai era… In spatele mănăstirii , pe un delușor , era amenajată o Via Crucis. O cărare pietruită urca dealul în zig-zag iar din loc în loc erau amenajate vitrine din spatele cărora statuete de ghips spuneau o poveste. Țin minte că priveam fascinată personajele un pic cam șifonate și de fiecare dată vroiam să deslușesc ce vroiau să spună. Părinții mei îndulceau pastila pe principiul că lucrurile rele nu trebuie să ajungă la urechile copilului, așa că povestea cea adevărată s-a născut cu greu în capul meu.

Și iată că peste ani și ani, mi-a fost dat să ajung pe Drumul Crucii cel adevărat, cel din Ierusalim pe care se spune că a pășit Iisus. Zic se spune, pentru că nimeni nu știe cu certitudine dacă e cel adevărat sau nu, au existat atâtea variante de-a lungul timpului! Unii spun că Iisus și-ar fi început calvarul undeva pe muntele Sion, unde se afla pe-atunci Pretorium-ul roman, locul unde se țineau judecățile. Alții susțin că ar fi început de lângă Poarta Leilor din fortăreața Antonia – Pretorium-ul lui Pilat din Pont. Muntele Golgotei e mai puțin disputat. În Evul Mediu existau concomitent două rute oficiale, în funcție de proprietarii bisericilor construite de-a lungul lor. Pelerinii urmau acea Via Dolorosa pe care o indica confesiunea de care aparțineau. Drumul Crucii din zilele noastre este cel stabilit în secolul al 18-lea,  și străbate străduțele vechiului Ierusalim de lângă Poarta Leilor până la Biserica Sfântului Mormânt. Drumul nu e lung ( aproximativ 600 de metri) și panta lină, e ușor de parcurs. Pelerinul va poposi desigur la cele 9 opriri care marchează, conform tradiției, întâmplările nefericite trăite de Iisus atunci. Alte 5 opriri sunt înghesuite toate în Biserica Sfântului Mormânt. De-a lungul celor aproape 2000 de ani de pelerinaje fiecare dintre aceste opriri a fost marcată cu câte o biserică sau măcar o capelă împodobită cu fresce, statuete sau mozaicuri care povestesc călătorului întâmplarea petrecută în acel loc.

2013-05-27 66 Ierusalim - Via Crucis

2013-05-27 67 Ierusalim - Via Crucis
1. Iisus e condamnat la moarte
2013-05-27 70 Ierusalim - Via Crucis
2. Iisus primește crucea și coroana de spini

2013-05-27 79 Ierusalim - Via Crucis

2013-05-27 84 Ierusalim - Via Crucis
3. Iisus cade pentru prima dată
2013-05-27 86 Ierusalim - Via Crucis
4. Iisus își întâlnește mama
2013-05-27 87 Ierusalim - Via Crucis
5. Simon din Cirene Îl ajută să care crucea

2013-05-27 81 Ierusalim - Via Crucis

2013-05-27 93 Ierusalim - Via Crucis
6. Veronica Îi șterge fața
2013-05-27 94 Ierusalim - Via Crucis
7. Iisus cade a doua oară
2013-05-27 97 Ierusalim - Via Crucis
8. Iisus întâlnește bocitoarele
2013-05-27 104 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant
Biserica Mormantului Sfant
2013-05-27 109 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant
11. Crucificarea
2013-05-27 112 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant
12. La piatra Golgotei
2013-05-27 108 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant
13. Piatra mirungerii

2013-05-27 120 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant

2013-05-27 122 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant
14. Biserica Sfântului Mormânt

Drumul Crucii, cel din Ierusalim, nu a reușit să sădească în mine amintiri la fel de frumoase ca cele din copilărie. O fi de vină acreala maturității bat-o vina, ce vede mai degrabă partea goală a paharului? Gustul pe care mi l-a lăsat e unul amărui, schismatic, aiuritor și puțin ipocrit. De-a lungul lui se văd cu prea mare ușurință ciondănelile dintre frații creștini. Multe locașuri ce odinioară erau întregi, desăvârșite, împlinite sunt acum ba jumătate ortodoxe, jumătate catolice, ba un sfert copte, un sfert etiopiene, un sfert armenești și cine mai știe cum. Biserica Sfântului Mormânt m-a zăpăcit cu totul, m-a rătăcit cu totul prin sentimente lumești nu prea frumoase, nu am reușit nicicum să regăsesc pacea și liniștea unei comuniuni adevărate. M-a uimit piatra Golgotei cea zăvorâtă sub o lespede, confiscată parcă, ascunsă vederii. M-a mirat zelul cu care unii frecau piatra mirungerii cu tot soiul de obiecte personale. M-a uimit prestația puțin cam teatrală a unor pelerini. M-a apăsat de-a dreptul coada de la intrarea în capela mormântului propriu-zis. Mai pe scurt am văzut prea multă materie și prea puțin spirit. E bine, e rău? Cine sunt eu să judec ? Pot doar mărturisi starea sufletească simțită și cere iertare dacă greșesc.

Am plecat de la Sfântul Mormânt cu gândul la vorbele tatălui meu care nu înțelegea de ce trebuia să străbat eu mări și țări pentru a fi fericită. Ce-ți lipsește acasă, ce crezi că vei găsi prin alte părți? Într-o călătorie nu descoperi altceva decât ai în tine însuți. Marea călătorie e cea pe care o faci înăuntrul sufletului tău.

Și-acu la încheiere mai spun doar că  n-ar trebui să uităm nici o clipă că locul Mormântului e și locul Învierii. Că n-ar trebui să ne amărâm viețile cu frământări deșarte atâta timp cât credem că  Hristos e Împăratul lumii noastre și ne privește cu îngăduință și înțelegere. Și-am să vă las în compania unei poezii ce-mi place foarte mult și care cred eu, se potrivește cu primăvara de afară și cu sărbătoarea Paștelui ce se apropie.

În azur se simt întoarceri.
Vânăt fum de vreascuri ude
S-a întins în tot oraşul.
Undeva un zbor se-aude.

Sus cocorii desfăşoară
Ieroglife din Egipet.
Dacă tâlcul l-am pricepe
Inima ar da un ţipăt.

În copaci prin vechi coroane
Seve urcă în artere:
S-ar părea că-n ţevi de orgă
Suie slavă de-nviere.

Muguri fragezi sfarmă scoarţa,
Solzi şi platoşe, găoace.
Grav miracolul ne miră
Cum începe, cum se face.

Fiece sămînţă-nalţă
De pe un mormînt o piatră.
Suferinţa are-un cîntec
Şi nădejdea are-o vatră.
-Lucian Blaga-

2013-05-27 130 Ierusalim - Biserica Mormantului Sfant

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

2 Comentarii

  1. ce frumos

    ce frumos si adevarat „le zici” Miha…copilarie, maturitate, credinta…mereu noi descoperiri interesante,inedite!… multumim:)

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.