Versailles – prin grădini

Oare ce-ar spune domnia sa Louis Quatorze, Regele Soare, dac-ar trece în revistă acum, în zilele noastre democratice, grădinile palatului său din Versailles? Ar fi oare mulțumit că fântânile sunt la locul lor și funcționează încă, aruncând trombe de apă proaspătă spre înaltul cerului, în uimirea și încântarea spectatorilor? Ce dacă nici în ziua de astăzi, după sute de ani, nu s-au inventat metode prin care toate fântânile să funcționeze în același timp,  pentru el oricum n-ar fi contat, nici atunci, nici acum. Important era să fie vii, să bolborosească voioase când trecea el, Regele și alaiul său prin dreptul lor, în rest cui îi păsa…

Oare i-ar fi plăcut să asculte din nou  acordurile cunoscute ale lui de Lully din”Versailles, l’île enchantée” muzică compusă special pentru serbarea de inaugurare a grădinilor sale? Ar fi căutat orchestrele ascunse în dulapurile mari și negre ce-abia se zăreau din spatele gardurilor vii?  Ar fi fost uimit să vadă cum dansează jeturile de apă în ritmul muzicii, capricioase, voioase, zglobii precum domnișoarele ce înveseleau Curtea sa?

Mai c-aș paria că nu i-ar fi plăcut cum tropotesc astăzi mii și mii de coate goale prin „les bosquets”, luminișurile acelea ale grădinii, făcute parcă special pentru a adăposti spectacole de teatru simandicoase, pentru a încuraja zbenguielile amoroase, pentru a ascunde intrigile șoptite de la curte. Ce hoardă anostă și plictisitoare mișună acum prin grădini! Nici o doamnă cochetă cu ten de alabastru, cu vreo aluniță conspirativă amplasată strategic pe obraz, învăluită în crinolină mătăsoasă, cu perucă înaltă și pudrată, mirosind ca un întreg lan de lăcrămioare. Nici un domn aristocrat și elegant, neglijent dar șarmant, cu un ac de aur la purtător special făcut pentru a zgândări păduchii de sub perucă. Tare-a mai decăzut lumea asta. Unde-au dispărut vremurile de odinioară? Acelea despre care trădătorul de Talleyrand ar fi spus: „Qui n’a pas vécu dans les années voisines de 1789 ne sait pas ce que c’est que le plaisir de vivre.” ( Cine nu a trăit în prejma anului 1789 nu știe ce e aceea plăcere de a trăi)

Mi-au plăcut tare mult grădinile Versailles-ului. Pe cât de repede am fugit de palate, pe atât de mult am zăbovit pe aleile lor. Mi-am pierdut întreaga zi trecând de la o fântână la alta, dintr-un bosquet într-altul, nici că mi-a păsat de ploaie și de vreme rea. O dată cu biletul de intrare am primit un pliant care-mi propunea două trasee de una, două ore de plimbare, îmi dezvăluia programul de funcționare al fântânilor,  îmi spunea la ce oră și ce anume muzică pot asculta. Ușoară explorare,  floare la ureche.

Am început cu fântânile din Parterre, pierdute parcă în imensitatea bazinelor, amplasate imediat în spatele palatului. Statuile reprezentând râurile Franței vegheau neclintite pe margine. Sub aceste bazine, cine-ar fi ghicit, sunt imense rezervoare de apă ce alimentează fântânile.

2016-07-03 06 Versailles

2016-07-03 32 Versailles

Apoi am mărșăliut pe aleea principală, cea care leagă fântâna lui Leto de cea a lui Apolo. Pline de aluzii lingușitoare aceste două fântâni. Din pricină că Louis se considera soarele Franței, toată lumea i-a cântat în strună și s-a grăbit să-i imortalizeze alter egoul în statui, pe Apolo și pe mama lui, Leto.

Prima fântână spune o poveste despre dușmanii regelui, cei de pe vremea Frondei reprezentați aici de mișeii licieni. Alegoria zice așa. Biata Leto, pe când trebuia să nască copii lui Zeus, a cerut adăpost licienilor. Dar aceștia, de frica represaliilor Herei, n-au vrut s-o primească. Nu i-a ajutat cu nimic, pentru că au reușit să-l mânie pe Zeus cu acest refuz, drept pentru care acesta i-a preschimbat în broscoi. Nici cum nu-i bine cu zeii ăștia.

2016-07-03 30 Versailles
Fântâna lui Leto
2016-07-03 08 Versailles
Licieni sau broscoi?

În capătul celălalt al aleii am găsit cea mai frumoasă fântână a grădinilor după părerea mea, aceea a lui Apolo. Impetuosul zeu al soarelui și al luminii iese din mare cu carul său de foc în sunet de trâmbițe. Mi-a căzut cu tronc instantaneu când am observat c-a îngăduit în preajma sa o familie de lișițe. Le-a permis să-și meșterească cuib, să clocească, să scoată pui, să se zbenguie liniștite printre stropi de apă, copite de cai sălbatici și nimfoi mușchiuloși.

2016-07-03 23 Versailles
Le bassin d’Apollon

2016-07-03 132 Versailles

2016-07-03 135 Versailles

2016-07-03 138 Versailles

2016-07-03 141 Versailles
Simpatic acest nimfoi al apelor. A îngăduit un cuib de lișițe în poală

2016-07-03 149 Versailles

În spatele fântânii lui Apolo înaintea marelui canal, a răsărit, provizoriu doar, o cascadă. Aparține unui artist danez pe nume Olafur Eliasson și vrea să fie o operă de artă. Oricât de impresionantă a fost, mie nu mi-a prea plăcut. Nu în acest loc, poate dac-aș fi văzut-o altundeva …

2016-07-03 18 Versailles
Cascada lui Olafur Eliasson

Apoi m-am afundat în „les bosquets”-ii de pe stânga, c-așa-mi recomanda pliantul pentru plimbarea de dimineață. Am trecut prin grădina regelui, am dansat un menuet alături de țâșnitoarele din Mirroir d’Eau iar apoi am descoperit o altă trăznaie de-a lui Olafur Eliasson.

2016-07-03 12 Versailles
Miroir d’Eau
2016-07-03 13 Versailles
Le bassin du Miroir

În Bosquet de la Colonnade, în bazinul de la picioarele unui etern Hades ce răpește o eternă Proserpină, în loc de apă limpede ca cristalul m-a întâmpinat o mlaștină secată. Am stâmbat din nas, neștiutoare. Abia mai târziu am aflat ce schepsis ascundea. Acea întindere gri, crăpată și neatrăgătoare era de fapt praf de morenă, pământ special, transportat de ghețari și depus în urma topirii gheții, bogat în nutrienți, numai bun pentru a primi semințe dătătoare de viată. Ce frumos omagiu adus zeiței fertilității.

2016-07-03 25 Versailles
Bosquet de la Colonnade și grădina din făină de rocă glaciară a lui Olafur Eliassonat

Am trecut mai departe prin Bosquet de la Girandole, cu-a sa fântână în trepte, mititică dar cochetă. După ce am salutat un Bachus de bronz, am intrat în sala de bal, unde vedetă era cea mai veche fântână a lui Le Notre ce-a supraviețuit vremurilor. O cascadă amfiteatru, căptușită cu o mulțimea de scoici  aduse de departe, din Oceanul Indian și Marea Roșie de corăbiile din marina regală. Clipocitul apei era acompaniat cu acordurile baroce ale muzicii lui Rameau și Lully.

2016-07-03 26 Versailles
Le bosquet de la Girandole

2016-07-03 27 Versailles

2016-07-03 129 Versailles
La salle de Bal

Și pentru că după amiaza nu era departe am hotărât să fac un salt în luminișurile din dreapta aleii principale pentru a vedea spectacolul fântânilor de-aici. Mi-au plăcut încă și mai mult.

2016-07-03 153 Versailles
Le bosquet de l’Encelade – gigantul înfrânt de Atena și îngropat sub muntele Etna are un frățior și aici

2016-07-03 154 Versailles

2016-07-03 157 Versailles
Bosquet de l’obélisque

2016-07-03 158 Versailles

2016-07-03-160-versailles
Bosquet de l’obélisque

Nu sunt doar fântâni vechi în grădinile Versailles-ului. Neașteptat, mi-a răsărit în cale în bosquet du Théâtre d’Eau un șarpe de aur. La început a stat nemișcat cât să ne hipnotizeze, mai apoi a început să stropească de pe la toate încheieturile. Dar imaginația mea a fost mult prea săracă  când mi-am închipuit că arătarea din mijlocul apelor era un șarpe. E vorba de ceva mult mai complicat. Fântâna concepută de sculptorul Jean Michel Othoniel, se numește Les Belles Dances, și reprezintă pașii de dans inventați și desenați de însuși Louis XIV în cartea sa personală cu dansuri baroce. Ei, numai un francez s-ar fi putut gândi la o trăznaie ca asta.

2016-07-03-39-versailles
Le bosquet du Théâtre d’Eau

2016-07-03-41-versailles

2016-07-03 162 Versailles
Le bosquet de l’Etoile și o mașină de făcut ceață marca Olafur Eliasson
2016-07-03 163 Versailles
Le bassin de Flore
2016-07-03 166 Versailles
Le bosquet des Dômes
2016-07-03 167 Versailles
Le bosquet des Bains d’Apollon
2016-07-03 173 Versailles
Le bosquet des Trois Fontaines – se spune că însuși regele a contribuit la proiectarea acestei grădini
2016-07-03 174 Versailles
Le bosquet des Trois Fontaines
2016-07-03-36-versailles
Le bassin du Dragon
2016-07-03 38 Versailles
Fântâna dragonului

Pe la ora 5  după amiaza, frântă de oboseală, m-am retras către fântâna lui Neptun să ocup un loc strategic la spectacolul ce urma să înceapă peste un sfert de ceas. Conform programului, la 5:20 trecute fix urma să fie pusă în funcțiune și  cea mai mare fântână a grădinilor, demnă de un zeu al mărilor. Din cauza tonelor de apă ce trebuiesc puse în mișcare, această fântână e pornită doar o dată pe zi și doar pentru opt minute. Dar ce spectacol…

2016-07-03 178 Versailles
Le bassin de Neptune

2016-07-03 183 Versailles

2016-07-03 188 Versailles

2016-07-03 191 Versailles
Poseidon în plină desfășurare

2016-07-03 195 Versailles

După ce ultimele acorduri ale muzicii lui Rameau și Lully s-au stins, după ce Poseidon a potolit iarăși apele, am fost poftiți și noi spre ieșire. Fântânile erau amuțite toate, liniștea se așternea deasupra grădinilor.

Vizita la castelul din Versailles se încheiase.

2016-07-03-37-versailles
L’allée d’Eau
AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.