The Human Body

The Human Body

Dacă săptămâna trecută i-am întâlnit pe războinicii de lut ai împăratului Qin, astăzi am fost la muzeul Antipa să-i văd pe chinezii plastinați de la expoziția The Human Body.

La început, când mi-au spus colegele mele cât sunt de dornice să vadă expoziția, am stâmbat din nas. Nu am fost și nu sunt deloc prietenă cu biologia. Nu mă pricep deloc la știința asta, sunt doar un admirator profan al ființelor vii. Mă gândeam că tot n-am să pricep nimic și am să văd ceva ciudățenii în borcane cu formol. Dar după ce mi-au mai povestit ele  despre ce e vorba și m-am mai documentat pe internet , m-am răzgândit.

Așa că, astăzi am făcut cea mai interesantă călătorie prin corpul uman. Am văzut aproape pe viu cum arătă un om pe dinăuntru. I-am văzut oasele, mușchii, sistemele acelea încurcate de care fugeam la lecțiile de biologie: nervos, cardiovascular, respirator, digestiv, reproducător. M-am lămurit cum stau ele în organism și cam care e rolul lor. Am văzut cum arată un țesut bolnav, lângă unul sănătos. N-am să ajung niciodată mai aproape de-atât de complicata structură a corpului uman, al corpului meu în fond.

Spun că le-am văzut aproape pe viu pentru că tot ce e arătat în această expoziție a aparținut cândva unor persoane vii. După moarte, corpul lor a fost supus unui proces de plastinație ( nici de așa ceva nu auzisem nimic până la expoziția asta ).  Iată ce zice catalogul expoziției despre acest proces.

Citez

  • Exemplarul este disecat pentru a reprezenta sisteme şi structuri specifice.
  • Disecţia este scufundată în acetonă, pentru a extrage toate lichidele corporale.
  • După deshidratare, exemplarul este aşezat într-o baie de polimeri siliconaţi şi este etanşat într-o cameră de vid.
  • Sub vid, acetona este înlocuită de polimer, care pătrunde în exemplar până la cel mai adânc nivel celular.
  • Când polimerul siliconat se întăreşte, exemplarul conservat permanent cu structuri intacte este gata pentru a fi examinat şi studiat.

gata citatul.

Și uite-așa te întâlnești față în față cu corpuri umane aflate în diferite stadii de „îmbrăcare”.

Sunt nouă săli de expoziție. La intrare ți se atrage atenția că nu ai voie sa faci fotografii sau să filmezi. Nu ai voie să mănânci chipsuri, floricele …  sau să bei cola. Nu ai voie să atingi exponatele sau vitrinele. Nu ai voie să folosești telefoanele mobile. Corpurile întregi sunt așezate astfel ca să le poți da un ocol, fără vitrine de protecție. Componentele mai mici sunt așezate în vitrine alături de panouri explicative. În plus, la intrarea în fiecare sală ai la dispoziție un carton explicativ suplimentar care oferă detalii despre ceea ce poate fi văzut acolo. Pentru a face mai hazlie vizita, pe cartoanele astea veți găsi și câteva curiozități „Știați că”. De exemplu: știați că un om mănâncă în toată viața lui o cantitate de mâncare echivalentă cu greutatea a patru elefanți? Ei, eu cred că unii ajung și la cinci. Știați că limba omului poate fi folosită la identificarea lui  precum amprentele digitale? Nu mai scoateți limba la nimeni. Gata cu gluma. Cartonul se predă la intrarea în sala următoare.

Ce m-a impresionat în mod deosebit?

In primul rând, corpurile întregi, care îți ofereau o privire de ansamblu asupra sistemului din organism explicat în sala respectivă. De exemplu, spatele gânditorului din sala sistemului nervos, arăta complexitatea coloanei verteblate, a măduvii spinării, a nervilor spinali și cervicali. În altă sală, două exponate se jucau de-a învârtita ținându-se de mâini. Era de fapt același corp omenesc, al unui singur om. Pe o parte scheletul, pe de altă parte mușchii și tendoanele ce-l acopereau.

2013-06-09 03 The Human Body

ce vedeți aici e o fotografie a fotografiei din catalog

Al doilea lucru ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost modul cum au reușit să exemplifice sistemul circulator. Din ce-am înțeles eu, procesul e cumva diferit de cel al plastinației descris mai sus. Și aici corpul e golit de lichide, dar mai apoi este pompată în artere și vene o substanță lichidă ce poate pătrunde până în cele mai mici vase. După ce substanța se întărește, corpul este supus unui proces de coroziune, care distruge țesuturile. Rămâne doar substanța injectată, care respectă întocmai forma vaselor prin care curgea inițial sângele. Am rămas uimită de imensa rețea, de mii de kilometri ce ne străbate corpul și de finețea ei.

2013-06-09 02 The Human Body

Arterele și venele inimii și plămânilor

Îmi pare bine că am venit. În cazul meu expoziția și-a atins scopul. M-am „minunat de frumusețea și miracolul din NOI.” Și totodată mă simt încurajată „să fac alegeri mai bine gândite când vine vorba de sănătatea și bunăstarea mea”.

Tot de la această expoziție am învățat că ne amintim mai greu o acțiune sau un obiect în sine dar ne amintim mult mai ușor emoția generată de acea acțiune și acel obiect. Adică ne amintim doar lucrurile care au reușit să trezească inteligența noastră emoțională.

Ei bine, eu îmi voi aminti că am rămas cu gura căscată, nu voi ține minte nici una din componentele craniului și maxilarului care mi-au permis să casc gura.