Saint Malo

Pofta de-a vizita Saint Malo mi-a venit după ce-am citit Toată lumina pe care nu o putem vedeaScria acolo într-un epigraf că

„În august 1944 vechiul oraș Saint Malo, cea mai strălucitoare piatră prețioasă a Coastei de Smarald a Bretaniei, a fost mistuit aproape în totalitate de foc … Dintre cele 865 de clădiri aflate în spatele zidurilor, doar 182 au rămas în picioare și toate au fost avariate într-o măsură mai mare sau mai mică.”

Prăpădul se datora bombardamentelor intense ale britanicilor și americanilor ce doreau să sfarme rezistența nazistă de pe coasta franceză. În câteva zile, orașul aproape c-a dispărut de pe fața pământului. După război însă a renăscut din propria cenușă. Timp de 12 ani a fost reclădit exact așa cum era înainte de bombardament. Au reapărut pe hartă vechile case ale corsarilor francezi și ale negustorilor de sclavi, înalte, înguste, impunătore.

Drept să spun mie nu mi-a prea plăcut să colind prin oraș. Mă refer aici la orașul vechi, Intra-Muros, cel aflat în spatele zidurilor. Prea era mohorât totul. Străzile gri, înguste, pietruite, străjuite cum erau de casele înalte din granit (tot gri) cu pălării din ardezie neagră, mi-au dat o senzație de claustrofobie. Nici măcar cerul întunecat de deasupra capului nu ajuta la înveselirea atmosferei. Mă afundasem într-o lume cenușie. M-am învârtit ceva pe străzi până să-mi găsesc gazda, un hotel familial Porte St. Pierre pe numele lui, ce era aproape lipit de ziduri. Dar după ce-am urcat pe metereze și-am dat cu nasul în mare toată claustrofobia a dispărut. Am uitat de ploaie, de cerul cenușiu și am dat roată orașului de câteva ori pe meterezele astea. Mi-a plăcut foarte mult plimbarea, în special pe partea cu marea.

Aș fi vrut să ajung și pe insula Grand Bé, legată de oraș printr-o mică cărare, acum la reflux. Aș fi vrut să văd mormântul lui Chateaubriand ce se afla acolo. Aș fi vrut să văd orașul de pe mare, se spune că privit de-aici e cel mai frumos. Dar am ajuns prea tărziu. Când să pășesc și eu pe aleea pietruită s-a pornit un nene pe fluierat și dat din mâini, să cheme mușterii de pe insulă. Se apropia ora fluxului. Au încercat unii să parlamenteze, dar nu le-a mers. Dacă doreau să doarmă pe insulă puteau trece, altfel nu. Am făcut stânga-mprejur și m-am mulțumit cu ce-aveam, kilometri întregi de metereze și plajă cu nisip fin, încă descoperită. O încântare.

2016-05-21 119 Saint Malo
Île du Grand Bé în dreapta și Petit Bé mai la stânga
2016-05-21 122 Saint Malo
Saint-Malo Intra Muros
2016-05-21 126 Saint Malo
Plage de l’Eventail cât vezi cu ochii
2016-05-21 128 Saint Malo
Fort National – accesibil încă

2016-05-21 134 Saint Malo

2016-05-21 137 Saint Malo
Cine și-ar putea imagina că marea poate ajunge până sub picioare ?

2016-05-21 142 Saint Malo

2016-05-21 143 Saint Malo

2016-05-21 145 Saint Malo

Am părăsit cu greu marea și-am mai făcut o încercare de-a mă împăca cu orașul. După o clătită bretonă și un pahar de vin parcă ne înțelegeam mai bine. Mi-am continuat rondul pe meterezele dinspre uscat. Am căutat Rue Vauborel nr. 4, doar așa de joacă, pentru că mi-a plăcut cartea lui Anthony Doerr.

2016-05-21 149 Saint Malo

2016-05-21 154 Saint Malo

2016-05-21 155 Saint Malo

2016-05-21 157 Saint Malo

2016-05-21 161 Saint Malo

2016-05-21 162 Saint Malo
Colț cu Rue Vauborel. Pe oricare din hornuri putea fi lipită antena radio a lui Etienne Le Blanc.

Dar tot la mare m-am întors. De nerecunoscut. Venise până sub ziduri, verde-albastră, înspumată, puternică. Se juca printre buștenii din fața zidurilor, acolo pe unde ne plimbasem noi cu un ceas înainte. Pentru că înserarea se lăsa așteptată am pornit pe cordonul ombilical de piatră ce lega un far de oraș, pentru a-mi potoli curiozitatea de-a vedea orașul dinspre mare. Apoi m-am retras în bârlog că prea eram obosită. Planul era ca după ce se-ntuneca să mai trag o tură prin oraș, să-i controlez iluminatul de noapte. Dar am căzut ca un bolovan pe pernă și am adormit.

2016-05-21 165 Saint Malo
Île du Grand Bé, acum insulă cu-adevărat.

2016-05-21 168 Saint Malo

2016-05-21 169 Saint Malo
Fort National în mijlocul apelor

2016-05-21 170 Saint Malo

2016-05-21 173 Saint Malo

2016-05-21 183 Saint Malo
De-a prinselea cu marea

2016-05-21 200 Saint Malo

A doua zi de dimineață am mai dat o tură pe metereze. Marea era tot acolo, sub ziduri, ora refluxului era încă departe. I-am salutat de exploratorii și corsarii de piatră, fii vestiți ai orașului, m-am mai învârtit nițel prin marină iar apoi mi-am luat , cu greu, rămas bun. Drăcușorii responsabili cu călătoriile îmi șopteau la ureche că trebuie musai să trec și prin Cancale.

2016-05-22 201 Saint Malo
Omagiu pentru Jacques Cartier exploratorul Canadei, născut în Saint Malo

2016-05-22 204 Saint Malo

2016-05-22 206 Saint Malo

2016-05-22 218 Saint Malo
Omagiu lui Robert Surcouf, corsar faimos și negustor de sclavi. S-a născut și a murit în Saint Malo. Ce-a făcut între timp e poveste lungă.
2016-05-22 223 Saint Malo
Castelul. Astăzi muzeul orașului
2016-05-22 228 Saint Malo
Bye bye Saint Malo
AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.