Room With a View

Vacanța noastră la mare a început cu o mică încurcătură. Am ajuns în Opatija la începutul lui mai iar sezonul nu era încă început. Făcusem ceva tatonări pe mail la un hotel, să vedem dacă ne puteau primi dar nu am bătut palma. Oricum , odată ajunși, am început căutarea hotelului cu pricina. Nu-l găseam și pace, așa că am intrat într-altul să cerem indicații. Am intrat și am rămas pe loc, pentru că domnul de la recepție a început negocierile. De ce să mergem noi la un hotel din centru, mai îndepărtat de mare când putea el să ne ofere o cameră mai ieftină. Și pentru că venim din România și nu suntem italience (negocierile erau purtate in italiană) ne va da o cameră cu vedere la mare la prețul uneia cu privirea la stradă. Vorba românului, prost să fii noroc să ai. Așa ne-am pricopsit noi cu o cameră bună și am aflat că, deși aproape toți croații vorbesc italiana, nu-i suferă pe italieni.

Hotel Istra - cuibusorul nostru croat
Hotel Istra – cuibusorul nostru croat

Opatija este un mic orașel situat pe malul Adriaticii , lângă portul Rijeka. Este stațiune balneoclimaterică  încă de pe vremea lui Franz Iosef, ceea ce se vede din multele clădiri rămase din acea perioadă. Și hotelul nostru era una dintre ele. Camerele erau mari și foarte inalte, răcoroase, numai bune pe timpul verii.

2006_05_1113opatija2

Cum pe vremea lui Franz Iosef frumoasele zilei doreau o piele albă și nu una pârlită de soare precum a țărăncilor de pe câmp, stațiunea nu are plaja mare cu nisip și tot dichisul decât pe o mică porțiune (hotelul nostru oferea dale de beton pe post de plajă).  In schimb are o promenadă de toată frumusețea. Pietruită, cu o balustradă care să te ocrotească de prăpastia ce cade în mare, cu băncuțe din loc in loc pentru drumeții obosiți, șerpuiește cițiva kilometri buni de-a lungul țărmului.

2006_05_1219opatija2 2006_05_1217opatija2 2006_05_1228opatija2 2006_05_1221opatija2

In mijlocul imaginii se zăreștearipioara din spatele unui delfin
In mijlocul imaginii se zărește
aripioara din spatele unui delfin

Ce-am mai făcut noi în săptămâna rezervată Istriei?
Intr-o zi am făcut o mică plimbare cu vaporașul de-a lungul coastei, până la Moscenicka Draga un sat aflat la câțiva km mai la sud. In drum am zărit și vârful cel mai înalt din zonă, Ucka 1401m. Sub munte este săpat un tunel lung de 5km prin care trece autostrada ce duce spre orașele din vestul peninsulei.

Vf. Ucka
Vf. Ucka
Icici
Icici

Alte doua zile au fost dedicate câtorva din celelalte orașe importante ale Istriei. Porec si Rovinj, două orășele dalmate tipice, cu clădiri de piatră și străduțe înguste, sunt situate pe partea apuseană a peninsulei. Amândouă au mii de ani vechime, peste amândouă au trecut greci, iliri, romani, goți, bizantini, italieni și slavi.

Străduță în Porec
Străduță în Porec
Porec - Biserica Euphrasius cu mozaicuri bizantine
Porec – Biserica Euphrasius
cu mozaicuri bizantine
Rovinj
Rovinj

Am coborât și până în Pola (scriem cum se citește – că altfel sună urât) localitate așezată în vârful peninsulei. Orașul este renumit în primul rând datorită  ruinelor multor monumente antice , mai ales cea al unui mare amfiteatru roman. Dacă sunteți atenți vă puteți ciocni de James Joyce, nu unul din carne și oase ci unul de bronz. Faimosul scriitor a fost unul din locuitorii orașului. In anul 1905 a venit în Pola pentru a preda lecții de engleză ofițerilor din marina austriacă.

Pola - Amfiteatrul
Pola – Amfiteatrul
James Joyce la cafeaua de dimineață
James Joyce la cafeaua de dimineață

PS.Am mers in peninsula Istria cu speranța ascunsă de a auzi măcar un cuvânt în istroromână. N-am auzit nici unul, nu am intâlnit nici un croat care , auzind că venim din România, să aminteasca măcar de această populație cândva numeroasă în peninsulă. Nimic, parcă i-a înghițit pământul. Istria e in majoritate croată și un pic slovenă, deci slavă în totalitate. De istroromâni, probabil ciobani din zona Crișanei coborâți cu oile din Apuseni și rămași în aceste locuri, nu se mai aude nimic.

Câțiva arici de mare
Câțiva arici de mare
O pisică concentrată pe un subiect mai interesant decât fotograful
O pisică concentrată pe un subiect
mai interesant decât fotograful
AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.