În curând locul meu de muncă se va schimba. Dacă va fi mai bine, Dumnezeu știe. Însă voi regreta sigur plimbarea de dimineață. Găsesc întotdeauna pe traseu ceva care să mă binedispună.
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului.
Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !
Oare ce-ar spune domnia sa Louis Quatorze, Regele Soare, dac-ar trece în revistă acum, în zilele noastre democratice, grădinile palatului său din Versailles? Ar fi oare mulțumit că fântânile sunt la locul lor și funcționează încă, aruncând […]
Pe când dădeam ocol zidurilor cetății din Vincennes și-i căutam punctul slab (citește intrarea) am zărit cu coada ochiului un panou ce invita mușterii în Parc Floral de Paris. Era cât pe ce să las […]
Rămăsesem cu un mare of , demult de tot, după prima mea vizită la Paris. Una din marile mele dorințe de-atunci era să intru la Musée de l’Orangerie, să mă scufund precum un broscoi fericit în […]
Fii primul care comentează