Musée du quai Branly

Există un obicei printre președinții francezi, mai ales cei cu o domnie lungă, ca la sfârșit de mandat să lase și ei o moștenire posterității, ceva special, nu bazaconii politice, o ctitorie pentru care să fie pomeniți până la sfârșitul veacurilor democratice. Pompidiou a împodobit Parisul cu acea clădire multicoloră și cu intestinele pe-afară ce adăpostește Muzeul de Artă Contemporană, Valery Giscard d’Estaing s-a orientat spre științe și-a construit Cité des Sciences et de l’Industrie, François Mitterrand ne-a lăsat piramida din curtea muzeului Louvre și Musée d’Orsay.

Nici Jacques Chirac nu s-a lăsat mai prejos când a inaugurat, în iunie 2006, Le musée des Arts Premiers, o colecție de peste 300.000 de obiecte aparținând culturii popoarelor neoccidentale, adică din Africa, America, Oceania, Asia. Muzeul poartă numele președintelui dar toată lumea îl cunoaște mai degrabă ca Musée du quai Branly, pentru că e așezat pe cheiurile cu acest nume ale Senei.

Chiar dacă sunt cam habarnistă în materie de culturi și obiceiuri tradiționale mi-am zis  că n-am ce pierde și, ca un turist conștiincios ce sunt, am hotărât să vizitez și muzeul ăsta. M-am străduit să pricep măștile din vitrine, sub care le place oamenilor să se ascundă și să-și imagineze că sunt zei. Mi-au plăcut stâlpii funerari, prezenți pe toate meridianele lumii, ce leagă lumea noastră pământeană cu cerul și infernul zeilor. Am zărit o pipă a păcii și un tomahawk ce-ar fi putut fi ale lui Winnetou. Cu toate acestea n-aș putea spune c-am ieșit de-acolo mai înțeleaptă, sau cu plusuri însemnate adăugate culturii mele generale.

În schimb m-am pricopsit cu un suvenir din magazinul de la ieșire. E o păpușică minusculă îmbrăcată într-o rochicioară viu colorată și-un turban pe cap, ce stă ascunsă într-un săculeț. A venit tocmai din Guatemala și e un dar pentru oamenii ce au probleme (oare or fi existând și altfel de oameni?). Pe păpușă o cheamă Muñeca quitapena iar povestea ei spune așa.

Dacă pe un maiaș din Guatemala îl frământă probleme ce par fără ieșire, îl rod angoasele, îl țin treaz neliniștile, trebuie doar să ia o Păpușă a Grijurilor, să-i destăinuie ei toate necazurile  și-apoi s-o bage sub pernă peste noapte. Până dimineața toate chestiile astea tulburătoare  sunt rezolvate de Muñeca quitapena – păpușa ce alungă durerile.

Aș fi putut pleca de-acolo fără o așa jucărie prețioasă? Imposibil !

PS. Vizita pe lângă și prin muzeu în câteva fotografii

Clădirea muzeului ascunsă în verdeață
Chiar și zidurile sunt tapetate cu verdeață
Măști folosite în dansuri legate de ciclurile agricole, undeva prin Africa
Stâlpi funerari
Măști indiene – Budha luptând cu demonii
De undeva din Africa
Carnaval în China
AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

1 Comentariu

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.