Măștile lankeze
jurnal lankez - epilog

Stau toate trei în cui, agățate pe perete, colorate și vesele, croite voit să fie înspăimântătoare dar, de fapt, fiind doar simpatice. Așteaptă parcă o mai mare atenție din partea mea, un salut măcar, de bună dimineața, un semn că nu le-am uitat, ceva … Nu se întâmplă prea des minunea asta, cu toate că trec pe lângă ele ori de câte ori ies pe ușă. Ca mai toate suvenirurile adunate pe prin călătorii, măștile lankeze moțăie resemnate, nădăjduind c-o să mă trezesc din reveria monotonă, din vraja cotidiană în care mă complac (cicluri peste cicluri de du-te la lucru, vino de la lucru) și-am să le bag din nou în seamă.

Declicul s-a întâmplat zilele trecute. Obosită și înciudată de-atâtea vești despre pandemii și isterii, mi-am adus aminte de ele și de scopul lor în viață. Așa că m-am dus țintit la ele și le-am provocat. Acum e momentul să vă arătați puterile! Ia să vă văd de ce sunteți în stare! Mi-au întors plictisite privirea și în ochii lor bulbucați am zărit o doză grea de zeflemea. Ei, na, dar ce crezi, parcă-mi ziceau ele, până acum ce-am păzit, ai impresia c-am stat degeaba? Și s-au întors degrabă în lumea lor.

… BAAAUUUU …

M-am pricopsit cu cele trei măști colorate de-a lugul timpului. Pasărea am primit-o când eram copil, de la un prieten al mamei. Țin minte c-am îndrăgit-o imediat, nu mi s-a părut defel înspăimântătoare. A doua, Păunul, mi-a adus-o tata la insistențele mele, din călătoria ce-o făcuse în Sri Lanka; nu doream ca Pasărea să rămână singură de-a pururea. Cobra am cumpărat-o eu însămi, de la magazinul Ariyapala and Sons din Ambalangoda, pe când călătoream la rândul meu în Sri Lanka. Am întregit colecția în amintirea copilăriei și-a vremurilor ei bune. Acum stau toate trei pe perete și-și văd ( sper eu 😉 ) de sarcinile autoasumate – să mă păzească de rele.

Ca mai peste tot în lumea asta, lankezii au ales și ei să se ascundă în spatele unor măști „materiale” pentru a-și exprima cine știe ce frici și îndoieli cât se poate de „imateriale”, pentru a se lupta cu ele. În Sri Lanka există trei tipuri de măști tradiționale, toate cioplite dintr-un lemn foarte ușor, pe nume kaduru ,asemănător lemnului de balsa: 1. măștile Kolam, ce erau purtate în timpul unor mici  reprezentații teatrale în care se făcea bășcălie de personaje sau întâmplări din viața de zi cu zi; 2. măștile Sanni, ce erau folosite în ceremonii de exorcizare, de îndepărtare a bolii. Lankezii credeau în trecut că molimele, înfecțiile, bolile erau provocate de demoni și, pe post de medicament, dansau cu o anume mască pe figură în prezența bolnavului pentru a îndepărta demonul. Existau cel puțin 18 tipuri de măști sanni, pentru lepră, ciumă, artrită, gripă … ș.a.m.d. Și în sfârșit, 3. măștile Rakșa ce erau folosite în timpul festivalurilor și al procesiunilor.

Mi-ar fi plăcut să mă pricopsesc cu câteva măști sanni, bune pentru dureri de cap sau poate pentru dureri de oase, dar nu se găseau de vânzare la magazinul-atelier al familiei Ariyapala. Spre ciuda mea, n-am avut voie nici măcar să le „fur” în câteva fotografii, a trebuit doar să mă amuz privindu-le pe pereții micului muzeu amenajat acolo.

Câteva soiuri de măști Sanni ( luate de pe siteul http://www.ariyapalamasks.com/ )
Seamănă cu ceva boli cunoscute ?

Demonii mei sunt toți trei niște reprezentanți ai neamului Rakșa.

Conform poveștilor hinduse, urâții de Rakșa au apărut pe lumea asta pur accidental. Se întâmpla pe la sfârșitul epocii de aur a omenirii, Satya Yuga, când lumea era condusă de zei. Obosit de atâta guvernare, Brahma, zeul hindus al creației, a adormit buștean la un moment dat iar din respirația lui grea s-a născut o nouă rasă de demoni. Făpturile erau flămânde tare și, imediat ce-au făcut ochi, s-au repezit la însuși Brahma să-l mănânce. Trezit brusc din somn de mușcături, Brahma a început să strige: ”Rakșama! (Ajutor !!!) iar Vișnu s-a repezit să-l ajute, alungând demonii pe pământ. Se spune că de-atunci le-a rămas numele de Rakșa, de la strigătul lui Brahma.

Se pare că bieții demoni au căzut din ceruri pe-o insulă ca o cetate numită Lanka. Potrivit poveștilor din Ramayana exista pe-această insulă un întreg regat al Rakșasilor, condus cu mână de fier de un monstru de zece ori mai feroce decât ei, regele Ravana cel cu zece capete. Nelegiuirile din acel regat au atras însă atenția lui Rama ( o altă încarnare a lui Vișnu ) care, în fruntea unei armate de maimuțe, s-a dus să reinstaureze ordinea. A urmat o bătălie înfiorătoare pe care maimuțele lui Rama erau cât pe ce să o piardă de nu aveau în dotare o armă magică, concepută de însuși Brahma. Până la urmă cei mai vajnici luptători Rakșa au căzut în luptă, alături de regele lor Ravana. Demonii supraviețuitori s-au predat.

Demonii Rakșa n-au fost uitați nici pe vremea budiștilor. O poveste spune că însuși Buddha a fost interpelat de un Rakșa neprietenos și amenințat c-o să fie înfulecat dacă nu va fi în stare să-i răspundă la întrebări ( ia te uită de unde a emigrat Sfinxul grecesc ).  Din fericire, Buddha, fiind atoateștiutor, a răspuns cu ușurință întrebărilor, impresionându-l într-atât pe demon că i-a devenit cel mai înfocat adept.

În zilele noastre, neamul demonilor Rakșa pare să nu se mai afle în conflict cu neamul oamenilor trăitori pe-acest pământ, ba mai mult, par a ne fi aliați. Ce s-o fi întâmplat oare? Ne-am înțelepțit noi în anii ce-au trecut? I-am asimilat, i-am domesticit? Sau poate s-a întâmplat taman pe dos, ne-am transformat și noi nițel în niște demoni țâfnoși, nemulțumiți și distrugători.

Gurulu Rakșa – Demonul Pasăre – ar trebui să mă protejeze împotriva invidiilor și-a bârfelor
Mauru Rakșa – Demonul Păun –  ar trebui să-mi aducă liniște, pace și noroc
Naga Rakșa – Demonul Cobră – ar trebui să mă protejeze împotriva răului și-a bolilor

       Călătorii reale, călătorii imaginare. Ascultând chemările venite de departe, omul a ajuns să stăpânească pământul și a făcut primii pași în spațiul cosmic înconjurător, parcurgând în același timp o cvasiinfinitate de lumi paralele. Datorită Omului diferit, Universul s-a multiplicat, a devenit mult mai bogat în sensuri decât lumea materială și tangibilă, cea în care trăim viața „reală”.
       Căutarea aceasta fără sfârșit nu este altceva decât o călătorie în sufletele noastre. Omul diferit este o proiecție, care întruchipează, prin nenumăratele sale înfățișări, toate fantasmele, prejudecățile, idealurile și iluziile, viciile și virtuțile fiecăruia dintre noi. Ceea ce suntem chemați să descoperim este, de fapt, spiritul uman.
Lucian Boia – Între înger și fiară – Editura Humanitas 2004

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.