Kandy
jurnal lankez - capitolul 1

Kalutara, Royal Palms Beach Hotel, joi 28 decembrie ora 5 dimineața. Afară noaptea era încă neagră, mai trebuia să treacă un ceas până să răsară soarele. Dacă eram în București în mod normal dormeam dusă pentru că ar fi fost abia 1:30, puțin trecut de miezul nopții. Dar nu și aici. Aici așteptam nerăbdătoare la recepția hotelului să vină careva de la Select Sri Lanka, firma la care îmi arvunisem escapadele lankeze cu vreo lună înainte de plecare, să mă pescuiască și să pornim în prima din cele 5 excursii de-o zi pentru care bătusem palma. Joi 28 decembrie era ziua în care trebuia să ajung în Kandy.

Drept să spun aveam oareșicare emoții. Dacă firma asta era neserioasă și mă lasă cu buzele umflate, ce mă făceam? Încă nu scosesem nici un ban din buzunar, dar dacă mă lăsau baltă îmi stricau toate socotelile. Ar fi trebuit s-o iau de la capăt cu arvunitul excursiilor și pierdeam timp prețios. Din fericire, grijile mele s-au dovedit neîntemeiate. Totul a funcționat ca uns, fără nici o întârziere în program, cu toate obiectivele îndeplinite iar șoferii care m-au plimbat de-a lungul și de-a latul țării au fost cu toții foarte simpatici și îndatoritori.

Spre Kandy am plecat la drum cu Ashan. Mare figură omul acesta. Era argint viu, plin de energie, nu stătea locului o clipă. Era evident că-i plăcea să conducă și profita din plin că în Sri Lanka nu se respectă nici o regula automobilistică de circulație. Mi-a cântat și mi-a dansat tot drumul, în plus îmi traducea cântecele în singala de la radio, pe care le știa pe toate pe de rost. În pauze îmi tot arăta în stânga și-n dreapta obiective ce i se păreau de interes: plantații de arbori de cauciuc, de palmieri de cocotieri, de caju; copaci invadați de lilieci mari cât un iepure ce dormeau înveliți în aripi atârnați cu capul în jos de crengi, ca niște fructe mari și negre; maimuțe obraznice ce traversau strada pe sârme; tarabe unde se vindeau produse manufacturate în satul prin care treceam, fiecare sat cu specializarea lui. Dacă i se părea că un lucru necesită explicații detaliate oprea mașina în mijlocul drumului, fară nici un considerent pentru trafic. La început m-a obosit îngrozitor. Mai apoi m-am relaxat și am încercat să mă molipsesc de la infinita lui energie.

Prima mea întrebare a fost legată de ora de plecare. De ce trebuia s-o luăm din loc așa devreme? Ashan s-a uitat la mine ca la un specimen aterizat de pe altă planetă. În Sri Lanka toată lumea se scoală cu noaptea în cap. Cred că sculatul la 3-4 dimineața li s-a imprimat deja în ADN. Mi s-a explicat că de mici copii sunt obișnuiți cu orarul ăsta. Părinții au în mod normal drum lung de parcurs până la serviciu ( care începe la ora 8 ) iar copii până la școală ( care începe la 7:30). Pentru a ajunge la destinație trebuie să schimbe cu toții autobusele iar acestea circula după ureche. Nu multă lume are mașină personală în Sri Lanka. În cel mai bun caz părinții își duc copii la școală pe scutere sau în tuk-tuk.

Mai există câteva motive în favoarea plecării cu noaptea în cap. Drumurile în Sri Lanka sunt bunicele spre bune, dar insuficiente și cam înguste, prin urmare foarte aglomerate. Deși din Kalutara până în Kandy am avut de parcurs doar 150 km, i-am făcut în aproape patru ore. Dacă e să socotim încă patru ore drumul de întoarcere, aproape că-ți vine să spui că excursia nu mai merită efortul. Dar nu-i chiar așa. Un alt motiv ar fi sincronizarea cu orarul obiectivelor de vizitat. În plus, dacă ajungi devreme la destinație ai toate șansele să scapi de înghesuială și de căldura miezului de zi.

Pentru a ajunge în Kandy a trebuit să părăsim coasta de vest și să urcăm la munte spre centrul insulei. Kandy a fost capitala ultimului regat independent din Sri Lanka. A fost cucerit abia în anul 1815 de către englezi deși existaseră multe alte tentative, făcute de portughezii iar apoi de olandezii ce stăpâneau litoralul încă din anul 1500. Se povestește că regatul din Kandy era ca o cetate ale cărei ziduri  erau formate din păduri tropicale de nepătruns. Drumul ce ducea în oraș era unul îngust și întortocheat, un secret de stat bine păstrat. Armatele ce plecau să-l cucerească intrau în păduri dar nu se mai întorceau niciodată. Piereau din pricina molimelor, a lipitorilor ce sugeau sângele soldaților, a hărțuielilor permanente la care erau supuși din partea soldaților regatului kandyan. Se mai povestește că regii din Kandy își făcuseră un obicei din a-i strânge pe europenii aterizați prin regat într-o colecție personală de specimene bune de ținut într-o menajerie. Prizonierii puteau umbla liberi prin oraș, puteau chiar să-și întemeieze familii, dar le era interzis să părăsească regatul.

De atunci lucrurile s-au schimbat considerabil. Acum exista o șosea asfaltată ce leagă Colombo de Kandy iar pădurile tropicale de nepătruns au cam dispărut, lăsând locul plantațiilor. Călătorii străini sunt în deplină siguranță. Orașul în sine nu mi-a plăcut cine știe ce, atât cât am apucat să văd din mașină. De fapt nu mi-a păcut nici unul din orașele prin care am trecut în Sri Lanka. Prea multă lume, prea mare haosul cu multitudinea aceea de magazinașe colorate sufocând drumurile, prea mare aglomerația pe străzi.

Sri Dalada Maligawa sau Templul Dintelui Sacru

Am vrut să ajung în Kandy pentru a vizita Sri Dalada Maligawa sau mai bine  pe românește, Templul Dintelui Sacru.

Undeva într-o încăpere din mijlocul lui, pe o floare de lotus cu totul și cu totul de aur stau cele șase casete culcușite unele în altele cu cea mai mică dintre ele  adăpostind o relicvă sacră, un dinte a lui Gautama Siddartha, cel care a reușit prin meditație și efort spiritual să atingă iluminarea și să devină Buda. În zilele noastre nu mai poate vedea nimeni dintele, ci doar casetele. Dar nu oricând ci doar în zile de sărbătoare, de exemplu în timpul festivalului Esala Perahera ce are loc în zilele cu lună plină din august. Dintele e plimbat atunci timp de 10 zile pe spatele unui elefant, iar în jurul lui defilează oameni cu torțe, dansatori, toboșari, alți mulți elefanți, într-un spectacol impresionant și colorat. Se spune c-ar fi cea mai mare sărbătoare budistă din lume, la care vine foarte-foarte multă lume.

Pentru că mai era mult până în august a trebuit să mă mulțumesc cu mai puțin. După ce-am ajuns la porțile complexului Ashan m-a predat unui ghid local ce-avea să-mi povestească cîte ceva despre Sri Dalada Maligawa. Din păcate pentru mine am înțeles destul de greu engleza lui așa că multe din explicații s-au pierdut în neant. Nu m-am supărat prea tare, oricum n-aș fi putut reține toate acele amănunte. Dădăceala ghidului a început după ce-am intrat într-o curte interioară din fața templului propriu zis. Aici am găsit un copac Bodhi (Ficus religiosa) mare și bătrân, încorsetat de un mic templu asaltat de credincioși. În jur, sub frumoase pavilioane de lemn lumea se ruga și își mai trăgea sufletul.

Ghidul mi-a povestit că fiecare templu budist din Sri Lanka ( care se respectă ) are copacul lui Bodhi ( sau Bo tree cum îi spun englezii ). Asta din pricină ca acum două mii și ceva de ani sub un astfel de copac a atins Sidartha  iluminarea și a devenit Buda. Un vlastar al arborelui original a ajuns în Sri Lanka și a fost plantat în capitala de atunci a țării, în Anuradhapura. Copacul trăiește și în zilele noastre, păcat că eu n-am apucat să-l vizitez.

Copacul Bodhi din Kandy

Am lăsat în urmă copacul Bodhi și am pășit mai departe. Următoarea etapă a fost să scăpăm de papuci. Nimeni nu are voie să intre încălțat în templele budiste. Oamenii locului își abandonează papucii care pe unde poate, într-un morman înghesuit la poalele zidurilor. Pentru turiștii străini însă a fost amenajată o mică magazie unde, contra unei sume modice, prețioasele încălțări sunt în siguranță, păzite.

Odată bifată și această treabă am putut păși nestingheriți pe porțile templului care sunt de fapt și porțile palatului regal. Tradiția spune că cel ce e custodele dintelui este neaparat și suveranul țării. Din acest motiv regii singalezi au păstrat întotdeauna dintele pe-aproape. Complexul de astăzi e în mare măsură moștenirea lăsată de ultimul stăpân al regatului independent din Kandy, Sri Vikrama Rajasinha. El a construit turnul octogonal ce apare în mai toate fotografiile. Tot el a construit imensul lac artificial de lângă templu.

Inainte de a porni la drum mi s-a atras atenția să calc cu nădejde pe pietrele lunii, sculptate în piatră în fața fiecărui prag. Cică îmi va aduce noroc și prosperitate. Am ascultat indicațiile, bineînțeles, cine nu are nevoie de așa ceva ?

Ghidul m-a învârtit apoi prin templu împuindu-mi capul cu tot felul de explicații. Era un budist convins și mi-a povestit o grămadă de legende inspirate din viața lui Buda, de reincarnările lui anterioare, de minunile pe care le-a făcut. Din toate astea am reținut doar povestea dintelui care spune cam așa. La moartea lui Buda, discipolii săi au reușit să salveze de pe rugul funerar câteva părticele din corpul învățătorului lor pe care mai apoi le-au păstrat ca relicve sfinte. Unul din acestea a fost și un dinte de-a lui Buda. Dintele a trecut prin mâinile a multor regi, acolo în India, și a sfârșit prin a fi strecurat în Sri Lanka prin anul 313 e.n. ascuns în părul prințesei Hemamali ce-a reușit să scape de armatele hinduse cu care se războia tatăl său, regele Guhasiva. Aici a fost ținut mereu la mare cinste și venerat cum se cuvine.

Impresiile cu care am plecat din templul din Kandy sunt și bune și rele. Recunosc, nu a reușit să mă impresioneze peste măsură. M-a amețit traseul pe care m-a învârtit ghidul, m-a obosit nițel lumea multă ce se îngrămădea în el, credincioși și turiști deopotrivă. În schimb am să-mi amintesc cu plăcere frumusețea dantelăriilor sculptate în lemn, mireasma și culoarea florilor aduse ca ofrandă, seninătatea liniștită a celor ce se rugau.

La sfârșitul vizitei am mers să-i aducem un omagiu și lui Raja, elefantul ce-a purtat timp de peste 50 de ani caseta cu dintele lui Buda în procesiuni. Raja a murit în anul 1988 după o lungă suferință dar templul nu s-a putut despărți de el. Acum stă împăiat într-una din clădirile complexului și salută vizitatorii. Cine știe, poate prin fața lui va trece și ființa în care s-a reincarnat.

Pathirippuwa (Octogonul )din Dalada Maligawa cu zidul „de nori” ce-l înconjoară
Maha Vahalkada = intrarea in Templu
Tare îmi mai plac ofrandele astea din flori și boluri cu mâncare
Peste șanțul ce desparte complexul de lumea înconjurătoare
O bucată din procesiunea Esala Perahera desenată la intrare
Prin tunel = ambarawa. La capătul lui se află încăperea unde e așezat dintele
Relicva e ținută undeva în spatele cortinei …
Așa arată și caseta. Am văzut doar fotografia, nu obiectul adevărat
… în spatele ușilor de aur 🙂
În stupa modernă unde sunt așezate darurile primite de templu din toată lumea budistă

Sala de audiență – o dantelărie sculptată în lemn. Mi-a plăcut cel mai mult.

O piatră a lunii = sandakada pahana. Unii sunt de părere că simbolizează samsara, interminabilul ciclu al morții și al vieții.
Rămas bun Sri Dalada Maligawa

Ce-am mai făcut prin Kandy

Dacă nimeream într-o zi cu lume mai puțină forfotind prin oraș aș fi vrut neaparat să mă mai plimb nițel prin el. Să înconjor lacul poate, să vizitez grădinile … Dar era mult prea aglomerat și-am renunțat.

Am urcat din nou în mașină, pregătită pentru drumul de întoarcere. Ashan însă avea alte planuri. Am fost poftită să vizitez o fabrică de ceai, o grădină de mirodenii ce pregătea leacuri ayurvedice și o fabrică de țesături batik. Absolut toate ar putea fi considerate capcane turistice. Peste tot ești invitat să vezi procesul de fabricație iar apoi ești poftit să cumperi o amintire, ceva. Drept să spun nu mă deranjează să vizitez și astfel de locuri, dacă timpul îmi permite. Doar că de data asta, văzând cu ce rapiditate îmi dispăreau banii din buzunar am declinat invitațiile următoare.

Excursiile pe care le-am făcut în zilele următoare au fost foarte seci din punctul acesta de vedere.

 

Despre AncaHM Articolele 663
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.