Istanbul Airport – în drum spre Caucaz

În sfârșit sosise vremea primei vacanțe mai lunguțe a anului, noroc cu cele două zile libere de Paște + ziua de 1 Mai care mi-au permis să fac economie la mult prea puținele zile de concediu. Destinația ? Cele trei țări ale Caucazului de Sud (după cum e politically correct a se denumi mai nou vechea dar ruseasca Transcaucazie) – Azerbaidjan, Armenia și Georgia.

Când îmi făusem planul de bătaie, pe la începutul anului, socotind si drămuind zilele de concediu, nici prin cap nu mi-a trecut să trec Caucazul pe listă. Speranțele mele se îndreptau către o excursie în Inelul de Aur al Moscovei, destinație ce zăcea de ani buni pe lista dorințelor călătoare. Dar n-a fost să fie, organizatorii turului rusesc la care m-am înscris încă de la sfârșitul anului trecut mi-au tras clapa și n-au mai făcut excursia. Acu ce era să fac, cererea de concediu era deja aprobată. În disperare de cauză am căutat repejor un alt tur care să se încadreze în intervalul de timp rezervat. Și uite-așa am dat peste circuitul orzanizat de Paralela 45 prin Caucaz. Mănăstirile din Rusia vor trebui să mai aștepte.

Sorții, sau mai degrabă o cursă directă de avion anulată, au făcut ca zborul dus să fie făcut cu Turkish Airlines, via Istanbul, cu o escală cam lungă în zborul spre Baku. Nici o pagubă, cu ocazia asta am putut vedea și eu cum stă treaba cu noul și mult-lăudatul aeroport din Istanbul, cel care a preluat cursele de pe Atatürk Airport începând cu 6 aprilie 2019.

În mod normal nu bag în seamă aeroporturile prin care ajung, nu mi-a trecut niciodată prin cap c-ar putea fi ele însele un obiectiv turistic. Am să sparg gheața cu Istanbul Airport. Ei bine, terminalul în care am fost debarcați m-a impresionat nițel, poate și datorită faptului că e nou-nouț, strălucește ca scos din cutie. E imens dar aerisit și, din câte am putut eu observa, pare a fi foarte eficient.

E doar începutul, aeroportul nu e nici pe departe terminat. Are ambiția ca atunci când va fi gata, prin 2027, să fie cel mai mare aeroport din lume ( asta dacă nu i-o va lua altul înainte între timp ).

Curtesy of Turkish Airlines – un tur de oraș

Dacă ar fi trebuit să stau în aeroport cele opt ore și ceva cât a durat escala noastră poate părerea cea bună pe care mi-am făcut-o s-ar fi evaporat. Din fericire, Turkish Airlines se gândește la buna dispoziție a mușteriilor săi și, dacă escala ce trebuie suportată e mai lungă de 6 ore, le oferă tururi gratuite de oraș.

Călătorul trebuie să se prezinte cu taloanele de îmbarcare la o tejghea Hotel Desk și apoi s-aleagă de-acolo turul ce i se potrivește. Drumul până în Istanbul e făcut cu un autocar ce pleacă la ore fixe și, dacă timpul o permite, sunt incluse în tur un prânz și vizite la ceva obiective turistice.

Am profitat și noi de oportunitatea asta. E mult mai bine să vizitezi orașul, chiar și așa superficial, decât să te muți de pe un scaun pe altul în aeroport sau să cutreieri magazinele de-acolo.

N-am avut timp să facem mare lucru, am ascultat doar poveștile spuse de ghidul turc ce ne-a însoțit, am luat un mic prânz, ne-am învârtit prin piața Sultanahmet iar la sfârșit am eșuat în micul bazar de lângă Moscheea Albastră. Am să deapăn povestea escalei noastre în fotografiile de mai jos.

Din autocar – Vechile ziduri ale Constantinopolelui
Tot din autocar – Intrarea tunelului automobilistic Avrasia ce trece pe sub Bosfor și duce pe partea asiatică a orașului
Debarcarea în Fatih

La poartă la Topkapî – coada era kilometrică

Miroase a castane coapte și a covrigi
Ar fi fost bun un răsfăț la hamamul sultanei
Patrulând prin Hipodrom

Cândva, buricul lumii – coloana de la templul din Delfi
Ce face lumea când n-are ce face ? – merge ma cumpărături în bazarul Arasta

Și cu asta basta, timpul rezervat turului prin Istanbul se epuizase. De eram la prima întâlnire cu orașul mi-aș fi ros unghiile de ciudă. Dar așa, am considerat plimbarea asta doar un mic memento ce mi-a redeșteptat amintiri plăcute. M-am îmbarcat fără prea multe regrete în autocar pentru a mă întoarce la Istanbul Airport. Mă așteptau acolo plictisitoarele operațiuni de îmbarcare și apoi cele aproape două ore de zbor spre Baku.

Teoretic, vacanța de-abia acum începea.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.