Ierusalim – în orașul vechi

Există un Ierusalim vechi pitit după zidurile groase construite în vremea lui Soliman Magnificul. Există un Ierusalim nou,  ce-l îmbrățișează pe cel vechi, construit în marea lui parte în secolul trecut, mai ales după întoarcerea evreilor în Țara Făgăduinței și înființarea statului Israel.  Există un Ierusalim de la suprafața pământului și unul subteran. Foarte multe din locurile de pelerinaj, sunt la câțiva metri sub pământ. Acolo au călcat pașii celor ce-au trăit acum 2000 de ani. Poate, va mai exista un Ierusalim ceresc unde granițele nu vor conta, unde nu vor fi războaie, necazuri, boli. Până să ajungem acolo însă va mai trebui să așteptăm nițel. Să ne ocupăm de ceea ce este aici și acum.

Ierusalimul este orașul serios, erudit, înțelept al Israelului, diferit de Tel Aviv orașul distracției sau Haifa orașul care muncește. Aici s-au stabilit cei mai mulți evrei ortodocși, aici se păstrează tradiția. Să vă spun o anecdotă. Tel Aviv  e orașul care nu doarme niciodată, aici lumea petrece, face plajă, se distrează.Se spune că, după prima parada gay ce s-a ținut în Israel, la Tel Aviv unde altundeva, municipalitatea Ierusalimului , văzând că poate face ceva bani din asta, s-a gândit să organizeze și ea așa ceva. Zis și făcut. Ei bine, parada a fost gonită repede de ortodocșii indignați. A doua încercare de a-i aduce nici n-a mai fost făcută.

Ierusalim. Cartiere. 

Orașul vechi este împărțit în patru cartiere – evreiesc, creștin, arab și armean . Delimitarea lor nu e evidentă. Clădirile sunt asemănătoare, străduțele așișderea, doar observi la un moment dat că lumea e îmbrăcată altfel. Există și plăcuțele de pe clădiri, care te atenționează la intrare unde urmează să te aventurezi, dar eu nu le-am văzut întotdeauna.

In cartierul evreiesc locuiesc mulți evrei ortodocși. Pot fi recunoscuți cu ușurință după hainele negre ce le poartă și după nelipsitele pălării , tot negre . Mulți bărbați au perciuni, mai lungi sau mai scurți, și toți poartă kipa, până și copii la joacă.

2013-05-26 93 Ierusalim

În cartierul musulman femeile sunt cele care atrag atenția. Nu poartă burka, nici pomeleală, nu-și acoperă chipul ci doar părul. Unele poartă abaya, nu neaparat neagră. Obiceiul acoperirii părului există și în tradiția evreiască dar nu e la fel de strict. Femeile din familiile ortodoxe însă preferă să respecte regula. Am aflat și o curozitate. Pentru a împăca tradiția cu cochetăria feminină  unele evreice își tund părul scurt de tot și poartă perucă.

2013-05-27 62 Ierusalim

Hai să spunem că fotografia următoare a fost făcută în cartierul creștin, deși nu sunt deloc sigură. În cartierul armean nu eram sigur, n-am intrat deloc în el.

2013-05-27 73 Ierusalim - Via Crucis

În ziua de azi evreii au ajuns să fie majoritari în oraș. Musulmanii revendică partea răsăriteană pe care doresc să o integreze în viitorul stat palestinian. Dar până una alta Ierusalimul este capitala oficială a Israelului, sediul președinției, al guvernului și al Knessetului. Nu toate statele îi recunosc statutul de capitală, dar israelienii par mai hotărâți ca oricând să facă din acest oraș inima țării lor. Au luptat cu prea mare îndârjire pentru acest oraș, au așteptat prea mult acest moment, eu una nu cred că vor renunța cu ușurință la nici o părticică.

Ierusalim. Biserici, moschei, sinagogi, Zidul Plângerii. 

Ierusalimul este și capitala celor trei religii monoteiste. În Ierusalim era cetatea lui David și a lui Solomom. În Ierusalim a fost crucificat Iisus. Aici a avut loc Învierea. Din Ierusalim s-a înălțat la cer Mohamed. Credincioși iudei, creștini, musulmani vin în pelerinaj în acest oraș. Zidul Plângerii se află foarte aproape de Domul Stâncii, doar e zidul vechiului templu al lui Solomon ce-a fost înlocuit de moscheea Al-Aqsa și de dom. La o aruncătură de băț sunt mormântul regelui David și Biserica Mormântului Sfânt.

Mare păcat însă că cele trei religii monoteiste par a nu se ruga la unul și același Dumnezeu. Ahriman și Ormuz sunt mai puternici ca niciodată. Frica, neputința, nevoile par a fi mai puternice decât echilibrul, înțelepciunea, bunăvoința. A doua intifada a pornit după o vizită făcută de premierul israelian Ariel Sharon pe Muntele Templului. De atunci iudeii nu mai au acces pe platformă.

2013-05-26 104 Ierusalim - Zidul Plangerii

La zidul plângerii e forfotă mare. Inițial zidul era înghesuit între străduțe înguste, doar era în mijlocul orașului vechi. Israelienii au dărâmat case întregi pentru a face în fața lui o piață mare. Acum accesul e mai ușor iar în locurile de rugăciune pot intra mai mulți oameni. E și mult mai ușor de supravegheat. E singurul loc din orașul vechi în care am intrat prin filtre de securitate.

Zona de rugăciune e separată în două. O parte a bărbaților și una a femeilor, despărțite de un gard. Un alt gard separă zona zidului de restul pieței. Intre pietre credincioșii îndeasă hârtii pe care și-au scris rugămințile pentru Dumnezeu. Rabinii strâng bilețelele de două ori pe an, de Paște și de Anul Nou (amândouă evreiești)   pentru a face loc altor și altor rugăminți.

Faptul că femeile și bărbații sunt de pe planete diferite (vezi Barbara și Allan Pease) se poate constata și la Zidul Plângerii.  Ia vedeți fotografiile de mai jos. Sesizați vreo diferență?

2013-05-26 113 Ierusalim - Zidul Plangerii

2013-05-26 117 Ierusalim - Zidul Plangerii

Ierusalim. Pe străduțe. 

Clipa la care am fost și noi martori, din lunga și zbuciumata viață a orașului, a fost tihnită. Soarele strălucea pe cerul  senin, aerul era răcoros – eram doar la aproxinativ 800 m altitudine. Lumea zumzăia în pace pe străduțe, văzându-și de treburile zilnice. Miile de turiști alergau bezmetici de la un obiectiv la altul. Nu se simțea nici o amenințare în aer, nouă călătorilor nu ne amintea nimeni și nimic de atentatele cu bombă sau de fanaticii sinucigași. Păcat că nu e tot timpul așa.

2013-05-27 76 Ierusalim - Via Crucis
Un grup de pelerini ruși se jucau cu papagalul autohton
2013-05-27 83 Ierusalim - Via Crucis
Localnici pierduți printre turiștii pelerini
2013-05-27 80 Ierusalim - Via Crucis
Pe Drumul Crucii

Orașul nou l-am văzut doar din fuga autocarului și seara, în scurta plimbare de după masă. Pentru că hotelul nostru era în apropierea autogării, am putut admira mai de-aproape noul pod de tramvaie al Ierusalimului , o liră gigantică, suspendată deasupra străzilor aglomerate. A fost proiectat de Santiago Calatrava iar construcția lui a durat trei ani. Încă o anecdotă. Podul acesta are și o zonă pietonală, construită toată din sticlă, inclusiv podeaua. La început sticla era transparentă, dar la repetatele proteste ale ultra-ortodocșilor, care nu erau de acord ca bărbații să se uite de jos pe sub fustele doamnelor, a fost înlocuită cu sticlă mată.

2013-05-27 01 untitled

2013-05-28 02 untitled
Simboluri peste tot

Am explorat vechiul Ierusalim o zi și jumătate. Ca s-o spun pe cea dreaptă, am mers încolonați, un grup de 40 de persoane, pe unde-au considerat ghizii că sunt cele mai importante obiective. Ca mai toate lucrurile din lumea asta, o excursie organizată are și părți bune și părți rele. Până să ajungem la Ierusalim am văzut doar părțile bune. Obiectivele de până acum au fost împrăștiate prin toată țara, așa că ne-a prins bine că am avut un autocar care să ne ducă până la poartă, să urce dealurile în locul nostru. De mare folos ne-au fost și explicațiile ghidului. Pe drum, în autocar, ne-a povestit tot felul de lucruri legate de obiceiurile evreiești, de viața de zi cu zi, de istoria Israelului, informații pe care altfel nu le primeam așa, mură-n gură. În locurile vizitate ne prezenta date, fapte, cifre. In plus ne citea mereu pasaje mici din Bibilie în care era amintit locul pe care tocmai îl vizitam.

La Ierusalim în schimb, am constatat partea negativă a turismului de grup. Orașul parcă mi-a scăpat printre degete. Mi-ar fi plăcut să hoinăresc liberă pe străzi, să-i înțeleg structura, să casc mai mult timp gura la case, oameni, prăvălii. Mi-ar fi plăcut să existe o zi liberă, numită de obicei în programele turistice „zi pentru cumpărături”, în care să fac ce vreau eu nu ce vrea grupul. Să-mi bat un pic capul încercând să nu mă rătăcesc pe străzile întortocheate ale orașului, să intru și să ies prin toate porțile, să-l iau în posesie oarecum.

Poate fi înțeles acest oraș într-o zi și jumătate? Nici pomeneală.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.