Eu

Bună tuturor – bucuroasă de oaspeți – bine-ați  venit în locșorul meu din lumea virtuală.

Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu călătoriile și cu fotografiile. Mai există și alte părți, dar despre acestea am să vă povestesc cu altă ocazie și doar dacă vor dori să intre și ele în spațiul virtual.

Așadar, cum a început totul ? Greu să-mi aduc aminte. Am hoinărit de mică, alături de părinții mei, prin toată țara românească, că doar așa se putea pe-atunci. Am strâns o grămadă de cutii pline cu vederi de prin toate locurile vizitate și o altă grămadă de amintiri frumoase. Iar dacă se întâmpla ca cineva din preajma mea să plece prin străinătățuri, avea sarcină să-mi aducă ilustrate de pe unde-a călătorit și să se întoarcă acasă cu tolba plină de povești (și cu ceva ciocolată – dar partea asta o trecem sub tăcere). Din poveștile acelea am aflat eu că lumea asta e mare și interesantă, uneori total diferită de ceea ce vedeam în jurul meu și că merita să fie descoperită și mai ales înțeleasă.

Când am ajuns și eu călător cu acte în regulă m-am apucat să învăț câte ceva despre fotografie. Pozele cu care m-am întors acasă din primul concediu spuneau o cu totul altă poveste, nu cea pe care tocmai o trăisem. Nu mai găseam în ele nimic din frumusețea locurilor sau a oamenilor, din emoția trăită acolo, din culorile și parfumurile savurate. Nu pot spune nici în ziua de astăzi că sunt 100% mulțumită cu capturile mele, dar mă străduiesc să devin un fotograf tot mai bun.

Și uite-așa, două din pasiunile Mihaelei s-au întâlnit, s-au împrietenit și au hotărât să povestească și altora – în blogul aici de față – despre bucățelele de lume pe care le-am văzut împreună. Am început să povestesc de curând doar (iulie 2012) și am încercat să adun aici doar poveștile ce îndeplineau două condiții:

  1. Să fie cât de cât proaspete în amintire,
  2. Să existe câteva fotografii făcute cu mâna mea, care să le completeze.

Așa că, multe dintre povestiri nu s-au potrivit cu regula și au rămas pe dinafară. De acum înainte însă, voi fi mult mai grijulie și-i promit Ulițarnicei că o voi răsfăța cu multe alte experiențe interesante.

Dacă vreți să vă alăturați, vă aștept cu plăcere.

Și deoarece călătoriile nu se fac doar cu pasul, cu mașina sau cu avionul, am să rătăcesc și printre cuvinte. O să-mi încerc puterile în exprimarea gândurilor, senzațiilor, de ce nu chiar a filozofărilor stârnite în capul meu de-o carte frumoasă, de-o pictură interesantă, de ascultarea unei muzici bune. Am constatat că e mai greu decât îmi închipuiam eu, dar promit să mă străduiesc.

Leave a Reply

.