Loveci, Devetașca & Krușuna – Cu Oxigen prin Bulgaria

Sâmbăta ce tocmai a trecut am făcut o excursie cu Oxigen prin Bulgaria. De data aceasta am renunțat de bunăvoie și nesilită de nimeni la mașina personală și la independență și m-am înscris într-un tur de-o zi organizat de mai sus pomenita echipă, în regiunea Loveci. Am vrut să experimentez și o altfel de ieșire în lume.

Startul excursiei s-a dat la ora șase dimineața iar finish-ul s-a produs în jurul orei zece seara. La început m-am speriat când am văzut ce de lume s-a înscris în excursie ( am plecat din București cu 3 autocare pline ) dar, din fericire, nu ne-am călcat pe picioare pentru că organizatorii au avut inspirația de a schimba ordinea de vizitare a obiectivelor astfel încât să nu nimerim cu toții în același timp, în același loc.

Pe ordinea de zi am avut trei puncte: un vechi oraș bulgăresc, o peșteră și o cascadă. Am avut suficient timp să le vizităm pe îndelete pe toate trei.

Ловеч – sau mai bine Loveci

Prima oprire am făcut-o în Loveci. Orașul ni s-a dezvăluit ca o ceapă numai bună de decojit. La margine ne-au întâmpinat blocurile comuniste. Erau necăjite rău, scorojite, bătute de ploaie și de vânt. Mai apoi, pe strada principală din centru, am găsit câteva palate neo-baroce ce arătau nițel mai bine, păreau restaurate nu de mult timp. Mijlocul cepei l-am descoperit după ce-am trecut podul acoperit ce se-ntinde peste râul Osam, în cartierul Varoșa. Aceasta e partea veche, tradițională a orașului. E plină de case vechi spoite cu var, cu pridvoare de lemn și pălării din piatră ( sau mai nou țiglă ). Se întinde de la malul râului până sus la ruinele cetății Hisarya. A fost, de altfel, cel mai pitoreasc loc pe care l-am văzut aici, părticica de oraș prin care mi-a plăcut cel mai mult să umblu brambura.

Am aflat de la ghizii noștri și câteva lucruri interesante despre istoria locului. Se povestește că în vârful dealului, acolo unde noi am găsit doar ruine , a existat o cetate ( Hisarya ) încă din vremea tracilor. Ea a fost preluată de romani, apoi de bizantini, apoi de otomani. În această cetate a fost semnat în 1187 tratatul dintre bizantini și Asănești prin care se consfințea înființarea celui de-al doilea imperiu bulgar.

Pe vremea turcilor orașul s-a bucurat de câteva favoruri. De exemplu bulgarii de-aici, chit că erau cetățeni de categoria a doua, nu erau obligați să-și trimită copiii pe post de ieniceri în armata sultanului.

De Loveci sunt legate și isprăvile unui mare revoluționar bulgar, luptător împotriva otomanilor în secolul al 19-lea, Vasil Levski ( Leul ) – apostolul libertății. Acesta a înființat pe când era refugiat în România un Comitet Revoluționar Bulgar și încerca să cucerească independența țării lui prin orice mijloace. Eroul a fost prins de către turci lângă Loveci și a fost spânzurat în Sofia.

Și cam asta a fost tot. Ne-am îmbarcat în autocar și-am plecat mai departe.

Ilustrata de la Loveci
Podul acoperit construit de arhitectul Nikola Fichev in secolul al 19-lea
… plin cu tot soiul de magazinașe
O bucată de Varoșa cu statuia lui Vasil Levski și cetatea Hisarya în vârf
Hai – hui prin Varoșa
În cetatea Hisarya – se pregătea un spectacol

Casa Tinkov – acum pensiune pentru doritori
Altă bătrânică de pe străzile întortocheate din Varoșa

Podul acoperit
Pe malurile râului Osam
Hamamul turcesc – până nu demult o ruină, acum restaurat cu fonduri europene

Деветашка пещера – adică Peștera Devetașca

A doua oprire a zilei am făcut-o la Peștera Devetașca, aflată nu departe de Loveci ( cam 20 km = o jumatate de oră de mers ).

Am găsit aici un soi de casă ce pe vremuri ar fi fost demnă de orice ciclop ce se respecta. Acum tavanul îi e cam găurit, pesemne de aceea nici nu am găsit vreun uriaș în preajmă. În schimb am găsit, sau mai bine zis am auzit, colonia de lilieci. Una din cavitățile peșterii nu poate fi vizitată tocmai pentru a nu le tulbura liniștea.

În rest, am făcut o miniplimbare pe sub bolți în răcoarea plăcută a peșterii ce contrasta cu canicula zilei. Am făcut fotografiile obligatorii, după care am plecat mai departe.

Крушуна – sau mai simplu Krușuna

A treia ( și ultima ) oprire a zilei am făcut-o la cascadele din parcul Krușuna, aflate nu departe de peșteră ( încă vreo 15 km și aproape o jumătate de oră ).

Aici am făcut o plimbare mai lungă, urmărind traseul roșu, pe o cărare amenajată ce pleca din parcare și se termina în fața celei mai spectaculoase cascade. A fost locul ce mi-a plăcut cel mai mult din toată excursia. Aș reveni aici într-o primăvară când debitul pârâului o fi mai mare și cascadele mai spectaculoase. De dormit aș putea dormi la hotelul simandicos ce s-a construit la intrarea în parc. În plus, aș mai avea de descoperit traseul albastru.

De ce mi-a plăcut locul atât de mult ? Pentru că, poposind acolo în fața bazinașelor sculptate în travertin în care susura apa curată a pârâului, mi-a trecut prin cap că de-aș fi găsit colțul unei cortine fermecate și aș fi putut să o ridic, aș fi regăsit lumea magică a zeilor în care nimfele pădurii se zbenguiau în voie prin pădure, în care Artemis, zeița vânătorii, venea din când în când la scăldat departe de ochii indiscreți ai muritorilor.

Cam asta a fost excursia noastră cu Oxigen prin Bulgaria. Drumul de întoarcere a fost parcă mai scurt, am scăpat de vamă repede și am ajuns în București la o oră rezonabilă.

A fost mai bine decât dacă m-aș fi dus în excursie de capul meu?

La plusuri am să pun faptul c-am scăpat de silabisitul indicatoarelor bulgărești, că nu mi-am bătut deloc capul și-am putut moțăi în voie tot drumul. La minusuri am să trec faptul că cei din grup nu au fost tocmai punctuali și drept urmare am fi putut lungi popasurile sau scurta durata excursiei. Dacă eram de capul meu, probabil mai adăugam ceva obiective pe listă sau ajungeam mai repede acasă. Nici autocarul cu care ne-am deplasat nu a fost tocmai șmecher. Ne-am cam copt în el pentru că aerul condiționat nu făcea față.

În rest nu am nimic de obiectat. Locurile vizitate au fost frumoase, organizatorii și-au făcut treaba foarte bine. O să mai fac astfel de ieșiri în viitor? Poate.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.