Croaziere pe Marea Ionică

După ce-au reușit să împrăștie tot conținutul charterului pe la hotelurile de reședință, reprezentanții tur-operatorilor, responsabili cu bunăstarea și bunădispoziția noastră pentru săptămâna ce urma, ne-au făcut și vizita obligatorie,  pentru-a ne tenta cu oferta de  excursii opționale. Să ne umplem și noi zilele cu ceva, în caz c-o să ne plictisim de-atâta plajă și bălăceală. Pe lista lor figurau așa: un tur al insulei Corfu, o excursie în Albania, o zi plină de distracții la un parc acvatic și două croaziere. O croazieră pe partea continentală a Greciei, în Sivota. Cealaltă până la alte două insulițe, aflate în sudul insulei Corfu, Paxos și Antipaxos pe numele lor.

M-a pus necuratul și m-am înscris la amândouă croazierele. Mi-ar fi ajuns una singură, cu vârf și-ndesat. A doua, dac-ar fi să mă iau după mintea românului cea de pe urmă.

Așadar ce-am văzut, ce-am pățit în timpul celor două croaziere. Ce mi-a plăcut, ce m-a enervat, de ce am să evit pe viitor excursii din acestea făcute pentru turismul de masă.

Sivota & grota albastră

Să fi fost ora 9 dimineața. Dintr-o mulțime de autocare se revărsase deja o grămadă de doritori de croaziere, ce-acum se înghesuiau pe platforma portului, în fața celor două vaporașe pregătite de plecare. După cât de compactă era turma, era clar ce-aveam cu toții în tărtăcuță. „Unde mama naibii o să încapă atâta harhalic în bărcuțele astea? Oare-apuc un loc să stau jos? La umbră dacă se poate?” Pe măsură ce se-apropia ora de plecare, turma își strângea rândurile, de-a trebuit ca mateloții să-și ia măsuri de precauție, să nu fie luați cu asalt. Iar când s-a dat startul la îmbarcare, să vezi atunci înghionteli… Eu am prins un locșor (cât să stau cu fundul, ghemuită) la prora. L-am păzit cu strășnicie toată excursia.

Și-apoi am pornit la drum. Și-am mers, și-am tot mers, cale de vreo două ceasuri ( care mi s-au părut nouă ) spre sud, către o stațiune foarte cunoscută de pe coasta ioniană a Greciei, Sivota. În drum am oprit și-am intrat cu tot cu vaporaș într-o grotă albastră. Nu, aici n-am avut voie să facem baie pentru că n-aveam loc de bărcile și vaporașele ce stăteau la coadă să intre și ele în grotă. De, câte grote cu apă albastră, în care să intre vapoarele credeți că exită pe lumea asta ?

Bye Corfu
Grota albastră

Pauza de bălăceală ne-a fost promisă însă la plaja Bella Vraka. Incredibil de frumos locul acesta. Păcat că-i înțesat de turiști.

După ce-și parchează vaporașul și coboară scările pentru intrarea în apă, căpitanul ne anunță. Gata. Jumătate de oră pauză de înnot, după care plecăm. Jumătate de oră? Nici c-apucam s-ajung de la prora la pupa (unde erau scărițele) prin atâta puhoi de lume. Să-ți vină să te sinucizi nu altceva. Drept urmare, am făcut pasul hotărâtor peste balustradă, m-am ținut cu dejtele de nas și, bâldâbâc, mi-am dat drumul în neantul albastru de la picioarele mele. La vârsta mea. Mai mare rușinea. Dar a meritat.

Sivota
Plaja Bella Vraka – înainte de-a se da startul la bălăceală

Plaja Bella Vraka – plin de broscoi
Sivota

După ce ne-a adunat cu greu din apele golfului, căpitanul nostru s-a îndreptat spre portul din Sivota, unde ne-a debarcat pentru o pauză de masă și cumpărături. Au urmat apoi ceasurile chinuitoare de întoarcere. Când am ajuns în sfârșit în Corfu, am răsuflat ușurată. Bine că s-a terminat.

Paxos & Atipaxos

Dar peste două zile cine se prezenta iar în port? Eu. De data asta sub pretextul unei experiențe „mitologice”. Sosise momentul să-mi încerc norocul, poate-poate o zăresc pe Amfitritis, nevasta lui Poseidon, prin grotele din Paxox și Antipaxos. Poveștile spun c-acolo își are sălașul de când cu măritișul ei cu zeul cel gelos al mărilor. Speranța mea ascusă era însă alta. Să întâlnesc cârdurile de delfini. Mă gândeam c-ar trebui să apară și ei, nu degeaba Amfitritis e considerată mama lor.

Dar am rămas cu buzele umflate, la ambele capitole. Zeița ca zeița, nu mă așteptam să se arate așa ușor muritorilor de rând. Dar delfinii? Unde s-or fi ascuns? E prima dată când am plutit pe apele Greciei fără să văd nici măcar o aripioară gri-jucăușă.

În programul zilei, ce credeți? Grote albastre în care am intrat cu tot cu vaporaș, bălăceală în golfuri incredibil de frumoase și pauză de masă și cumpărături în Gaios, „capitala” insulei Paxos.

Dar spre deosebire de excursia trecută:

  • vaporașul era mult mai încăpător. Nu trebuia să-ți păzești locul ca un Cerber îndrăcit. Aveai loc să te întinzi la soare dacă aveai chef de plajă. Să-ți găsești un loc la umbră, sau în cabină. Sau să te postezi în botul navei, cu fundul pe marginea balustradei, cu picioarele atârnând în afară și să pândești delfini.
  • grotele au fost mai multe și mai albastre (sic), peisajul mai sălbatic, cu pereți de stâncă impresionanți.
  • vasul fiind mai mare, balustrada mai înaltă, tentativa de sinucidere a fost cu atât mai infricoșătoare.  Dar a meritat și de data asta. Mai că-ți venea să crezi c-ai să ieși albastru din apa aceea nemaipomenită.
  • orășelul Gaios a fost, de departe, mult mai pitoresc. O mititică așezare cu iz venețian pierdută pe-o minusculă insulă grecească. N-am să uit ușor ce bune au mai fost sucurile din fructe stoarse acolo, pe loc. Ambrozie adevărată, ce mai.

Bye, bye Corfu, ne revedem deseară

Concurența

Iacătă și grotele

2016-08-05-367-paxos-antipaxos

2016-08-05-368-paxos-antipaxos
Gaios
2016-08-05-370-paxos-antipaxos
Tot prin Gaios

2016-08-05-374-paxos-antipaxos

2016-08-05-376-paxos-antipaxos

2016-08-05-382-paxos-antipaxos

2016-08-05-387-paxos-antipaxos

Și cam atât. Astea sunt impresiile cu care am rămas din cele două croaziere în preajma insulei Corfu.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.