„εις την Πόλιν” sau „στην Πόλη” – citiți „istimbolin” – adică Orașul. Un oraș cum nu mai există altul, un oraș care nu avea nevoie de un nume pentru a fi deosebit de toate celelalte, pentru că oricine știa încotro te îndrepți când spuneai că mergi în Oraș. Istanbul, a doua Romă, capitală a trei imperii, orașul ce se întinde pe două continente, orașul fără de moarte.
Am ezitat mult până să mă hotărăsc să merg în Istanbul. Am ezitat pentru că îmi plac excursiile pe cont propriu, făcute în tihnă, în ritmul pașilor mei, fără program fix și cronometru pornit la fiecare obiectiv vizitat. Și cum am tot auzit că în Turcia nu ești deloc în siguranță dacă umbli hai-hui pe străzi de una singură, am tot amânat excursia. Rău am făcut, sau mai bine zis, bine că mi-a venit mintea la cap și am pornit la drum. Aș fi ratat întâlnirea cu cel mai colorat, mai imprevizibil, mai aglomerat și enervant câteodată, mai surprinzător, mai bogat, mai viu oraș pe care l-am văzut. Nu am pățit nimic, nu m-a supărat nimeni, dimpotrivă am găsit ajutor ori de câte ori m-am rătăcit sau am avut nevoie de o informație.
Am mâncat castane coapte, porumb fiert, covrigi și acadele cumpărate de la tarabele din oraș și nu m-am îmbolnăvit. Am intrat în prăvălii din bazar și din oraș dar nu m-a agasat nimeni insistând prea mult. Am ajuns în Istanbul primăvara, la sfârșitul lui aprilie. Or fi olandezii renumiți cu lalelele lor, dar nici cu turcii nu mi-e rușine. Râuri, râuri de lalele, de toate culorile și formele se revărsau de-a lungul drumului de la aeroport spre oraș, în toate parcurile, în micile spații verzi din preajma caselor. Am vizitat cât am putut de mult din monumentele orașului, m-am plimbat cu vaporașul pe Bosfor, am trecut pe malul asiatic, am savurat mirosul mirodeniilor, m-am bucurat de culorile șalurilor, ceramicii, a covoarelor din bazare și prăvălii. Am încercat înghețata, rahatul, baclavalele, sarailiile, halvalele, până mi s-a făcut rău. M-am înghesuit în metrou, tramvaie, piețe și străduțe cu o grămadă de turiști amestecați printre multele milioane de turci ce trăiesc sau muncesc în Istanbul.
Dar una peste alta, a meritat. Am să mă întorc cu mare bucurie în Istanbul. Este și atât de aproape.
Reblogged this on CIVILIZATION OF TURKISCHLANDS.