Prima amintire. Pickup-ul din copilărie și discurile de vinil ce umpleau întreaga casă cu muzica minunată cântată de corurile bulgărești – vecerniile lui Rachmaninov, bucăți din liturghia lui Ceaikovski.
A doua amintire. Un cadou neașteptat, într-o biserică din Varna, la o cununie unde-am nimerit din întâmplare. Un cor bărbătesc, doar cîteva voci, cânta deosebit de frumos.
Anul acesta de Paște am plecat în căutarea unui astfel de cor, care să ne cânte slujba într-o limbă slavă, aproape ca pe vremea strămoșilor noștri. Și cum îmi intrase în cap că oriunde m-aș duce prin Bulgaria, la oricare biserică aș nimeri, voi găsi ceva special, n-am stat să analizez prea bine situația și am nimerit într-un loc care mi-a mulțumit doar ochii nu și urechile. Am mers de Înviere la mănăstirea din Shipka, ce are o frumoasă biserică rusească, colorată, împodobită cu plăci de faianță și cupole aurite.
Începutul a fost promițător, clopotele chemau oamenii la slujbă căntând o melodie a căror versuri mi-ar fi plăcut să le cunosc. Mă pregăteam să mă cufund în starea aceea plăcută, de sărbătoare, când îți simți sufletul ușor și inima împăcată. Dar n-a fost să fie. Agitația oamenilor din jur m-a adus redepe înapoi, în lumea obișnuită, cea de toate zilele.
Două lucruri mi s-au părut deosebite. Oamenii și-au aprins lumânările la început, de la candelele din biserică, nu au așteptat ca preotul să aducă lumina. Și, fiecare participant a venit cu ouăle roșii prin buzunare, ca să aibe ce ciocni la sfârșitul slujbei. Am înțeles că așa e obiceiul aici, la miezul nopții, după prima urare de Cristos a Înviat, trebuie ciocnit neaparat un ou, ca să poarte noroc.
Mai frumos a fost la slujba din duminica Paștilor, a cărei sfârșit l-am prins în mănăstirea Troyan. Aici, deși era mult mai multă lume adunată, te învăluia imediat atmosfera de sărbătoare. Oameni frumos îmbrăcați, zâmbitori și liniștiți se înșirau cuminți la o coadă lungă din pridvor până în naos, pentru a ajunge să se închine la icoana Sfintei Marii Cea cu Trei Mâini. Preotul zicea bine ce zicea, iar răspunsurile erau pe măsură. Cei ce nu mai încăpeau în biserică se bucurau de ziua frumoasă în curtea mănăstirii , povestind una alta.
La prima vedere biserica din Troyan pare veche. Dar dacă o comparăm cu majoritatea mănăstirilor noastre, e o tinerică. A fost construită la jumătatea secolului al XIX-lea și pictată tot atunci de un pictor renumit în Bulgaria, Zahari Zograph. Cine dorește poate înnopta aici, mănăstirea oferă găzduire în complexul de chilii ce înconjoară biserica. Trebuie doar să te anunți din timp, sunt mulți doritori. Dacă aflam mai devreme, veneam și noi aici.
Călătoria noastră de Paște, pe la mănăstiri bulgărești s-a încheiat cu o vizită la biserica în piatră de lângă Ruse, a Sfântului Dumitru Basarabov, unde am fost întâmpinați de un călugăr, pe românește, cu un Hristos a Înviat. Și aici mirosea frumos – a sărbătoare și a pomi înfloriți.
PS. Am ciocnit și noi ouă de Paște, în stil românesc, duminică diminneața.Le-am primit la micul dejun, la hotel, de la iepurașul cel bogat de mai jos. Cozonacul l-am primit de la gazde.
Christos Vozkrese! Hristos a Înviat!
Voistina Vozkrese! Adevărat a-Înviat!
Excelente fotografii! Frumoasă excursie.
Ceva link unde se pot face rezervări pentru cazare în mănăstirea din Troyan?
Multumesc. Fotografiile sunt frumoase daca si realitatea e la fel (cel putin mie numai asa imi ies).
Pentru cazarea in Troyan incearca http://www.tixik.com/troyan-monastery-2359273.htm . Nu am testat site-ul niciodata, sper sa fie de incredere 🙂