Căsuța noastră

Buuun… Să începem poveștile.

În primul și primul rând am vrea să vă spunem de ce-am avea noi nevoie pentru a fi fericiți și mulțumiți. Începem cu căsuța sau , cum îi spuneți voi, colivia. Pentru că suntem atât de mititei , nu dorim cine știe ce chestii impozante. Dar ne trebuie și nouă un acoperiș deasupra capului, ca fiecăruia dintre voi.

Iată cum ar trebui să arate o căsuța de vis. Trebuie să fie dreptunghiulară, neaparat. Coliviile acelea rotunde, deși plac atât de mult Oamenilor, pe noi ne zăpăcesc de cap. Ne fac să ne pierdem echilibrul, să fim dezorientați și să ne îmbolnăvim. Nu ne plac deloc. Mult mai interesante sunt coliviile lungi cam de 40 de centimetri (cel puțin) și înalte de 30 de centimetri (cel puțin). Adâncimea nu ne interesează atât de mult, dar nu fiți foarte zgârciți. Cu căt e căsuța mai mare cu atât ne e nouă mai bine. Ce, vouă nu vă plac camerele spațioase?

Ziceți că suntem prea pretențioși? Ba deloc. Noi avem cam 13 cm lungime iar dacă adăugați și codița ajungem la 20 cm. Când ne întindem aripioarele avem și de-a latul cam 20 cm. Vedeți! Ne trebuie și nouă loc să ne dezmorțim oscioarele. Ideal ar fi să avem loc să facem și zboruri scurte în colivia noastră. Doar suntem păsări, la ce vă așteptați.

Colocatarul ne-a pregătit căsuțele pe care le vedeți în fotografiile de mai jos. Ne declarăm mulțumiți. Avem fiecare câte una, nu ne place să stăm claie peste grămadă. Știm foarte bine care e proprietatea fiecăruia, nu le încurcăm niciodată. Chiar dacă mai facem câte o vizită vecinului – doar pentru a verifica dacă nu are bobițe mai bune – ne întoarcem întotdeauna la proprietatea noastră. Tot acasă e mai bine.

Colocatarul ne-a așezat în colivie bare de plastic care amintesc de ramurile de copac. Sunt făcute din bucăți îmbinate ca la un lego și se pot lega după bunul plac al constructorului. Nouă ne place să ne odihnim pe rămurica cea mai înaltă. Acolo dormim și pe timpul nopții. Șmecheria cu barele astea e că nu trebuie ancorate în ambele părți. Pentru cât suntem noi de ușurei e de-ajuns să fie proptite doar la un capăt. Așa avem și noi loc suficient pentru exercițiile de fitness.

Pe fundul coliviei Colocatarul ne așterne un strat de nisip fin. Pe de-o parte îi e lui mai ușor să facă curat, la sfârșit de săptămână, iar pe de altă parte ne mai place să ciugulim din el bucățele de calcar sau scoici. V-ați prins, nu? E un nisip mai special. Ne place.

Căsuța noastră de vis ar mai trebui să fie dotată cu câteva chestii. E musai să aibă cutiuțe speciale pentru bobițele de toate zilele și un vas cu apă. Fără aceste lucruri esențiale nu dăm doi bani pe ea. Am prefera ca vasele cu mâncare să fie așezate în afara coliviei. Nu ne place deloc să intrați toată ziua bună ziua în spațiul nostru privat. Uite-așa ca în fotografiile de mai jos e numai bine.

Arată bine și pe interior. Cu o scăriță comodă pe care ne putem așeza și ronțăi în liniște, e perfect. Să vă arăt cum fac eu când iau o gustărică.

Mai avem câteva lucrușoare acasă la noi. Uite, avem câte o oglinjoară cu clopoțel. Relația noastră cu individul ce apare în oglindă e cam nestatornică. Ba îl pupăm și îl drăgălim sau îi povestim vrute și nevrute, ba îl snopim în bătaie. Ce mai, avem toane.

Colocatarul ne-a împănat colivia cu clești de toate culorile a căror utilitate o să vi-o dezvăluim altă dată. Nu ne deranjează deloc. Sunt mici și stau cuminți, prinși de barele coliviei.

 

Ah, era să uităm ceva important. Căsuța noastă de vis nu poate sta oriunde prin camerele voastre. Să o atârnați cît mai sus cu putință. Ne place să privim lumea de la înălțime. Hai, treacă de la noi, așezați-o căt de sus puteți pentru a putea să o manevrați în siguranță. Nu cumva să uitați să ne aprovizionați cu tot ce ne trebuie, că o încurcați. Să nu uitați  să ne faceți curat și să ne schimbați apa.

Vă mai informăm că nu ne place să stăm în curent sau la întuneric. Nu ne place nici frigul. În Insulele Canare, de unde provin strămoșii noștri, e o primăvară eternă. Cam așa ceva am dori și noi. Undeva lângă un geam ar fi perfect.

Cam atât am avut de spus , pentru început. Dacă ne mai trece ceva prin cap, revenim cu noi amănunte.

Pe curând.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.