Cap Caliacra

Nici o escapadă pe litoralul bulgăresc fără un scurt popas pe pintenul acela atât de pitoresc ce intră curajos în mare, Cap Caliacra, chiar dacă sunt nevoită să ies din drum și să fac un ocol de vreo 20 de kilometri pentru a-l vedea.

Îmi place să salut marea de aici, de la înălțimea falezelor stâncoase, să simt briza plăcută a mării pe piele. Îmi place plimbarea printre ruine de veche cetate traco-bizantino-turco-bulgărească, care mă duce cale de vreun kilometru și ceva până în balconul deschis spre răsărit, de unde doar păsările cerului pot pleca mai departe. Îmi place să salut rândunelele și să mă străduiesc să le înțeleg poveștile șopotite, adunate de prin cine știe ce zări africane.

Și îmi mai place, trebuie să recunosc, să iau prânzul la Dalboka. Midiile de-acolo sunt întotdeauna delicioase.

Bulgaria ne-a întâmpinat anul acesta cu miresme à la provençale

Cap Caliacra. La intrarea în cetate

Micul muzeu e plin de rândunele. Aici, doi prâslea își disputau nevoie mare câte un colț de panou
Ultimul apărător al cetății ?

N-ar fi rău să prind un răsărit de soare aici
Gata și plimbărica noastră
Amiralul Fyodor Ushakov, tot urât se uită spre Turcia. A câștigat aici în 1700 și ceva o victorie navală împotriva turcilor
Fecioarele ce-și leagă încă părul, gata gata să se arunce în mare, pentru a nu fi închise în haremuri turcești
Dalboka

Niște midii pentru leneși
… altele, picante

Salutare, Cap Caliacra, până data viitoare.

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.