Blandy les Tours

Pe biletul lui Navette Chateaubus ce m-a dus la Vaux le Vicomte mai era trecută o stație, Blandy les Tours. Ce-o mai fi și asta? De ce merita oare să fie trecută pe lista unui autobus dedicat unui castel atât de renumit ca Vaux? M-a împins curiozitatea să văd despre ce-i vorba , așa că am ignorat lenea ce mă cuprinsese pe când stăteam la soare în grădinile lui Le Notre și-am hotărât să profit de ocazie și să fac o vizită suplimentară la Blandy. Călătoria era oricum inclusă în prețul biletului. Șoferul autobusului s-a arătat nițel uimit de dorința mea, m-a întrebat când să vină după mine și, după vreo 5 km de drum, m-a debarcat în piața micului sătuc, taman la poarta unui impresionant castel medieval. Am fost singurul vizitator din Vaux care a dorit să vină în Blandy.

Am găsit o mică așezare din piatră galbenă ce moțăia fără griji în după-amiaza călduță de sfârșit de august. De nu era o trupă de motocicliști bârâitori ce se hotărâseră să facă o haltă la bodegă, nu avea cine să perturbe liniștea desăvârșită așternută peste sat.

La castel erau doar câțiva vizitatori. M-am amestecat și eu printre ei însoțindu-i în turul meterezelor. Am vizitat donjonul unde am ajuns la concluzia că nu era mare brânză să fii prințesă în acele vremuri de demult. Cămăruțele erau atât de mici… și păreau atât de friguroase. Dar cine știe? Cu un foc bun în șemineu, cu tapiserii frumoase pe pereți, cu cufere umplute cu bijuterii, poate alta era perspectiva.

Am aflat povestea locului într-un mic muzeu ce strînsese obiecte descoperite în timpul lucrărilor de restaurare.

Se spune că Blandy les Tours a fost la început de tot, adică pe la anul 1000, un simplu conac fortificat. Mai apoi, după ce a fost înghițit de domeniile regale, a fost întărit cu ziduri de apărare, cu turnuri și un impresionant donjon. Regele Franței avea nevoie de un castel puternic la granița cu domeniile impetuoșilor baroni ce stăpâneau Champagne. În timpul războiului de 100 de ani turnurile și zidurile lui au devenit tot mai mari și mai puternice. În secolele ce-au urmat, castelul a fost stăpânit de cele mai ilustre familii nobiliare ale Franței: Orleans-Longueville, Bourbon-Soissons, Savoie, Nemours.

În 1707, senioria de Blandy a fost cumpărată de mareșalul de Villars, proprietarul domeniului Vaux le Vicomte. Deoarece meterezele medievale nu mai erau demult folositoare, noul stăpân s-a hotărât să dărâme zidurile, să vândă piatra și să transforme castelul în fermă. Fermă a rămas până la Revoluție, moment în care a fost distrus cu totul.

Abia pe la sfârșitul secolului al 19-lea a revenit în actualitate. Pe atunci patriotismul francez, materializat în Comisia Monumentelor Istorice, s-a hotărât să-l readucă la viață.

Iar astăzi, iacătă-l, ridicându-se mândru în mijlocul unui sătuc din Île de France, reînviat din propria cenuță, primind cu generozitate câte 500,000 de vizitatori pe an ( după cum se lăuda pliantul, bineînțeles ). Viață lungă să-i urăm atunci, și cât mai mulți oaspeți plătitori de bilet.

Biserica Saint Maurice – chiar lângă castel
Donjonul castelului

O privire seniorială din donjon

Pe străduțele din Blandy

… am dat peste o spălătorie rămasă din Evul Mediu.
În spălătorie
… și peste ce-a mai rămas dintr-o veche moară
AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.