Capadocia – Baloniada

Patru și jumătate dimineața, zi de concediu, departe de casă. Toate soneriile disponibile au început să țârâie. Nu că ar fi fost nevoie, eram treze deja. Ne aștepta marea aventura a zilei și aveam emoții. Oare vremea o fi favorabilă? Nu cumva s-a gândit să ne încurce planurile? Ia să vedem. Din camera noastră ajungeai ușor afară,  în curtea casei. Am răsuflat ușurată. Cerul e albastru, nu se vede nici un nor, vânt prea mare nu e. Vom putea zbura cu balonul!

Dar ia te uită? Cine a profitat de ușa deschisă și s-a instalat la căldurică în fotoliu? Domnul Șeitan una din gazdele noastre. Păi sigur, după o noapte la vânătoare, merita și el un pui de somn. Plictisit de sminteala  atâtor turiști aiuriți ce se scoală cu noaptea în cap, ca să ce … să zboare prin văzduh legați de o bucată de pânză?  s-a încolăcit frumos și și-a văzut de visele lui, cu mult mai palpitante. Il privește, noi trebuie să ne grăbim. Avem întâlnire la ora cinci fix, în colțul casei, cu microbusul care ne va duce în locul de unde vom decola. Somn ușor domnule Șeitan , pierderea este a ta.

Goreme

Mi-am dorit dintotdeauna să zbor cu balonul, încă de pe vremea când citeam Jules Verne. Imi tot închipuiam cum era să fii acolo sus, să te lași în voia vântului, să savurezi liniștea înălțimilor și să vezi lumea cu ochii păsărilor.  Mi-am dorit mult să văd și Capadocia, tărâmul acesta ciudat, cum altul nu mai există pe planeta noastră, cu dealuri ei cioplite de vânturile și ploile Anatoliei, dar și de oamenii ce s-au perindat pe aici timp de mii de ani. Și iacătă, aceste două dorințe mi se vor împlini în această dimineață. Ce bine că mi-am luat inima în dinți și am venit până aici.

Șoferul ce trebuia să ne culeagă de la hotel a sosit la timp și, după vreo zece minute doar, ne-a debarcat la punctul de decolare, undeva în mijlocul câmpului, lângă Göreme. Acolo ne așteptau trei dirijabile în diferite stadii de pregătire și câteva măsuțe de unde am luat un ceai cald și ceva ronțănele. In depărtare, vulcanul Erciyes se trezea și el în lumina blândă a dimineții.

Goreme

Goreme

Gata ne-am îmbarcat, nu mai e cale de întoarcere. Un domn din stafful organizatorilor ne întreabă pe fiecare la ce hotel suntem cazați. La Göreme Suites, zicem noi. Nu e bine, zice el, trebuia să urcați în celălalt balon. Off, cu părere de rău îl părăsim pe pilotul portughez cu care începusem să ne împrietenim și să schimbăm câteva vorbe, fiecare pe limba lui natală, asta după ce ne-am lămurit pe engleză că suntem aveam șanse să ne înțelegem și altfel. Păcat, până la sfârșitul zborului învățam câteva cuvinte în portugheză.

De data aceasta pilotul este turc, iar noi suntem strivite de o hoardă de nemți cam guralivi. Dar nu mai contează, am decolat.

Goreme

Goreme

Incet încet ne înălțăm și ne apropiem de spectaculoșii pereți de stâncă ai Capadociei. Nu doar formele sunt ciudate ci și culorile. Uite ce albă e piatra aceea și ce culoare rozalie au glugile acelea ca de Ku Klux Klan. Uite și cetatea de la Uçhisar în depărtare.  Am sosit în Capadocia ieri și mi se pare că am ales cel mai bun mijloc de a face cunoștință cu acest ținut fabulos.

2012-04-25 43 Goreme - Cu balonul

Goreme

2012-04-25 51 Goreme - Cu balonul

Balonul se lasă dus de vânt. Singura manevră pe care o poate face pilotul este deplasarea pe verticală a dirijabilului, manevră efectuată cu ajutorul buteliei cu gaz din care țâșnește, când și când, o limbă de foc ce trimite aer cald în burta balonului.  Vântul este însă la conducere, el ne poartă cât de repede dorește și unde dorește. Acesta este și motivul pentru care zborurile cu balonul sunt programate dis de dimineață, doar acum aerul rece al nopții este încălzit de razele soarelui și crează condiții favorabile unui zbor de o oră, o oră și ceva. Mai târziu, ioc vânt. Și uite-așa, ne prelingem în liniște  pe lângă pereții de stâncă, încercăm să culegem un fruct din livezile oamenilor, facem fotografii și ne minunăm într-una. E  frumos și e bine.

Goreme

2012-04-25 48 Goreme - Cu balonul

Dintr-o dată pufăielile buteliei se întețesc iar noi ne avântăm spre cer. Incepe să fie frig, dar cine-l simte? Inălțimile au efect diferit – aerul se răcește, oamenii se încălzesc. O cu totul altă perspectivă, de aici, de sus.

2012-04-25 85 Goreme - Cu balonul

2012-04-25 78 Goreme - Cu balonul

2012-04-25 79 Goreme - Cu balonul

Il salutăm din nou pe Erciyes ce apare maiestuos în zare. Zărim iarăși colina de la Uçhisar, ce pare că și-a schimbat straiele, precum o domnișoară nehotărâtă. Puțin mai târziu zburăm deasupra satului Çavuşin ce-și întoarce spre noi ochii găunoși. Ulterior am aflat că satul a fost părăsit de două ori. Odată la începutul secolului când, în urma războaielor ce s-au purtat între turci și greci, au fost făcute schimburi masive de populație. Locuitorii greci ai satului, majoritari în acel moment, au trebuit să-și părăsească gospodăriile și să plece în Grecia. N-a mai contat că ei trăiau aici din moși strămoși, poate dinaintea turcilor, moda naționalistă a secolului XX i-a obligat să plece. Al doilea exod a avut loc la puțin timp după primul, când autoritățile au evacuat și populația turcă rămasă, deoarece locuințele erau nesigure și se puteau prăbuși peste ei.

2012-04-25 80 Goreme - Cu balonul

2012-04-25 69 Goreme - Cu balonul

2012-04-25 65 Goreme - Cu balonul

Goreme

Gata ne apropiem de aterizare. Și alături de noi, mulți alți „aventurieri”. Aterizarea a fost făcută la punct fix, direct pe platforma remorcii cu care erau mutate baloanele noastre când nu erau în exercițiul funcțiunii. Apoi, încet, încet, mingea de deasupra capului nostru a început să se dezumfle și să cadă la pământ. Până mâine dimineața se poate odihni. Zborul a durat cam o oră, dar mi s-a părut că timpul s-a scurs prea repede. La final, înainte de despărțire, până să ni se înmâneze certificatele de curaj și bună purtare, am ciocnit un pahar cu șampanie.

2012-04-25 91 Goreme - Cu balonul

Goreme

2013-03-02 29 untitled

Am mai rămas în Goreme câteva zile și povestea baloanelor Capadociei are un alt epilog. In fața casei noastre se deschidea o vale frumoasă, plină de țugui de piatră.  In fiecare dimineață ne trezeam în pufăiala baloanelor care le dădeau târcoale. Tentația era prea mare, așa că ieșeam să le salutăm. Sper să nu posteze nimeni o fotografie cu mine în pijama.

2012-04-26 192 Goreme - Baloniada

2012-04-26 194 Goreme - Baloniada

2012-04-26 197 Goreme - Baloniada

2012-04-26 204 Goreme - Baloniada

2012-04-26 207 Goreme - Baloniada

2012-04-28 338 Goreme

2012-04-28 336 Goreme

2012-04-26 189 Goreme - Baloniada

AncaHM
Despre AncaHM Articolele 515
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

3 Comentarii

  1. Cand mai pleci prin calatorii? Abia astept sa mai citesc ceva.
    P.S.: Daca vad pe facebook vreo poza cu tine in pijama, te anunt 🙂

  2. Capadocia-un vis vechi de-al meu, iar zborul cu balonul e o dorinta de ani si ani. Am facut o tentativa anul trecut, cand am dat peste un anunt ca undeva, in judetu Mures este „Parada baloanelor”… (la Cimpu Cetatii). Bucurie mare, asteptare infrigurata, un drum facut cu un suflet de copil in prima zi de scoala…Ziua multasteptata a adus frig, ploaie si conditii improprii pentru zbor…Deci, ramane pe alta data!

    • Sper să-ți iasă. Eu aș repeta oricând figura. În Capadocia e frumos și din cauza peisajului aceluia ca de pe altă planetă. Călătorii frumoase îți doresc.

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.